Azopan.ro este o arhivă foto online care îşi propune salvarea şi publicarea patrimoniului fotografic analogic din România. Colecţia doreşte să publice cât mai multe din milioanele de poze realizate analog, păstrate în adâncul sertarelor, în pod, pe rafturile din depozitele muzeelor sau cele care exista numai pe suport negativ.
Cotidianul Cuvântul Liber vă va prezenta imagini inedite din Arhiva Azopan.
Compania a fost înfiinţată în anul 1962 sub denumirea de Combinatul de Îngrăşăminte Azotoase Târgu-Mureş având ca profil de activitate producerea de îngrăşăminte azotoase în trei secţii de bază (amoniac, acid azotic şi azotat de amoniu) plus cinci subunităţi auxiliare pentru deservirea unităţilor de producţie cu apă de răcire, apă demineralizată, abur, energie electrică, piese de schimb şi utilaje.
Încă de la înfiinţare, în cadrul combinatului raportul de muncitori români faţă de cel de muncitori maghiari a fost semnificativ mai mare, fiind estimat la 90% sau chiar mai mare, dacă pe lângă muncitorii calificaţi se adaugă şi personalul tehnic şi administrativ. Acest fenomen este explicat de faptul că autorităţile ce urmau o linie politică naţional-comunistă, în contextul industrializării, au întreprins acţiunea de uniformizare a structurii populaţiei pe teritoriul ţării. Astfel, muncitorilor maghiari nu li se permitea să se stabilească şi să muncească în oraşe maghiare, în locul lor fiind aduşi români, în special din afara Arcului Carpatic. În cadrul combinatului Azomureş, la momentul deschiderii, o întreagă clasă care a absolvit o şcoală tehnică din regiunea Olteniei a fost primită, însă când conducerea a solicitat doi chimişti în 1968 şi au fost repartizaţi doi maghiari, aceştia au fost respinşi din cauza etniei.
Dezvoltarea combinatului a avut loc în mai multe etape. Astfel, în prima etapă, în anul 1966 s-a început producţia de îngrăşăminte chimice. Exista pe platformă o instalaţie de amoniac, una de acid azotic şi una de producere de azotat de amoniu prill. Pe lângă acestea mai existau o centrală electrotermică, o instalaţie de apă demineralizată precum şi alte facilităţi necesare producţiei de îngrăşăminte: ateliere de reparaţii mecanice, electrice şi automatizări, laboratoare, staţie de cale ferată uzinală etc.
În a doua etapă, anul 1968, s-a pus în funcţiune a doua fabrică de amoniac (prima fabrică Kellogg din România), o nouă fabrică de acid azotic şi s-a extins instalaţia de azotat de amoniu. În anul 1972 s-a pus în funcţiune o instalaţie de producere a argonului. Tot în această etapă s-a pus în funcţiune a doua instalaţie de producere a apei demineralizate.
În a treia etapă, anul 1974, s-a construit o instalaţie de amoniac cu o capacitate de 900 t/zi, o instalaţie de acid azotic, o instalaţie de azotat de amoniu prill, o instalaţie de uree, o nouă centrală electrotermică, o nouă instalaţie de apă demineralizată şi un depozit de amoniac lichid de 15.000 de tone. În 1975 s-a pus în funcţiune instalaţia de îngrăşăminte complexe NPK.
În a patra etapă, anul 1978, s-a pus în funcţiune a doua instalaţie de amoniac Kellogg şi a patra instalaţie de acid azotic.
Secţia de materiale fotosensibile
În a cincea şi ultima etapă, 1981, s-a pus în funcţiune noua instalaţie de materiale fotosensibile precum şi o instalaţie de fabricare a melaminei.
Datorită creşterii preţului la energie s-au închis o serie de instalaţii vechi energofage, în prezent funcţionând următoarele instalaţii: Amoniac 3, Amoniac 4, Acid azotic 2, 3 şi 4, Uree, Melamină, NPK, CET I şi II, Azotat I-II şi III. În 1990 combinatul a devinit o societate pe acţiuni deţinută de Statul Român sub denumirea de Azomureş.
În decembrie 1997 a fost semnat contractul de privatizare a societăţii Azomureş, între turcii de la Transworld Fertilizers Holding Luxembourg şi Fondul Proprietăţii de Stat, deţinătorul majoritar al acţiunilor. Între firmă şi APAPS (succesoarea FPS) a avut loc un proces internaţional, iar litigiul a fost stins printr-o convenţie încheiată în aprilie 2003. Cert este că acţionarul majoritar al companiei a devenit Transworld Fertilizers Holding Luxembourg cu 55,9% din acţiuni.
În timp, între patronatul turc şi statul român au apărut o serie de divergenţe, ce s-au răsfrânt adeseori şi asupra salariaţilor, care au declanşat mai multe greve. Neînţelegerile se datorau îndeosebi creşterii preţului la gaz metan, care făcea ca producţia de îngrăşăminte chimice să devină nerentabilă, deoarece gazul metan era principala şi cea mai costisitoare materie primă. Uneori au apărut şi situaţii limită, acţionarul majoritar ameninţând cu închiderea Azomureş sau cu relocarea fabricii. În ciuda tuturor problemelor şi dificultăţilor, Combinatul Chimic a „rămas în picioare”, iar privatizarea sa poate fi considerată un succes, mai ales în contextul în care zeci de foste întreprinderi de renume ale industriei româneşti au intrat în colaps după privatizare. Azomureş s-a modernizat treptat la nivel instituţional şi de management şi a rămas cel mai mare producător de îngrăşăminte pentru agricultură din ţară.
în data de 25 noiembrie 2011, elveţienii de la Ameropa Holding au încheiat tranzacţia pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni al Azomureş, care a fost avizată şi de Consiliul Concurenţei, în luna martie 2012. Cu acelaşi prilej Ameropa a preluat şi Chimpex Constanţa, imediat după ce devenise acţionar majoritar şi la Comcereal Constanţa. În perioada imediat următoare, Ameropa a făcut o ofertă publică pentru cumpărarea celorlalte 24% dintre acţiunile care aparţineau acţionarilor minoritari, reuşind, în final, să deţină controlul total al Azomureş. Ca urmare, Combinatul din Târgu Mureş a fost delistat de la Bursa de Valori Bucureşti.
Foto: Azopan.ro
Pagină realizată de Sanda Viţelar