Insula Ada Kaleh cunoscută şi sub denumirea de „insula cu 17 nume” are o istorie fascinantă şi unică, fiind un loc plin de mister şi legendă, dar şi un martor tăcut al transformărilor geopolitice din sud-estul Europei.
Ada Kaleh era o mică insulă de pe Dunăre, situată în apropiere de Orşova, în sud-vestul ţării, aproape de graniţa cu Serbia. Avea o lungime de aproximativ 1,7 km şi o lăţime de 400 m. A fost sub diferite stăpâniri de-a lungul istoriei şi era cunoscută pentru comunitatea turcă ce trăia acolo, în mod izolat şi pitoresc. Deşi geografic era pe teritoriul românesc, insula a avut perioade în care a fost sub administraţie austro-ungară, otomană sau românească, iar uneori chiar niciuna (statut de zonă liberă).
Numele vine din limba turcă şi înseamnă „Cetatea Insulei” („Ada” = insulă, „Kaleh” = cetate). Se spune că a fost denumită astfel de otomani, care au transformat-o într-o fortăreaţă de apărare împotriva habsburgilor.
În secolele XVII–XIX Ada Kaleh a fost o posesiune otomană strategică, fortificată, şi un punct militar important în timpul războaielor austro-otomane. Fortificaţia insulei a fost construită de austrieci în timpul ocupaţiei habsburgice (după 1718), dar ulterior insula a revenit otomanilor. După Pacea de la Berlin (1878), deşi majoritatea teritoriilor otomane din Balcani au fost împărţite între statele învecinate, Ada Kaleh a rămas într-o situaţie juridică incertă: oficial, era considerată teritoriu otoman, dar în realitate era administrată de Austro-Ungaria.
După Primul Război Mondial, insula a fost încorporată oficial în România, în 1923.A devenit o zonă cu statut special, cu o majoritate turcă şi viaţă economică şi culturală distinctă: se cultivau trandafiri, se producea rahat turcesc, tutun şi se practica turismul. În timpul construcţiei Barajului de la Porţile de Fier I (1969-1970), Ada Kaleh a fost scufundată – a fost ultima perioadă în care localnicii şi turiştii au putut vizita insula în forma ei originală.
Populaţia a fost strămutată, în special în Dobrogea (la Mahmudia), iar unele elemente arhitecturale – inclusiv moscheea şi cimitirul – au fost relocate pe insula Şimian.
Populaţia era în mare parte formată din turci musulmani, dar şi români, sârbi şi maghiari. Locuitorii erau scutiţi de taxe, iar Ada Kaleh era considerată un paradis fiscal şi cultural. Se vorbea o variantă de turcă cu influenţe otomane vechi, şi era celebră pentru ospitalitatea şi cultura orientală – un colţ de Orient în mijlocul Europei.
Deşi insula nu mai există fizic, ea a rămas un simbol al convieţuirii interetnice şi un mit romantic al unei lumi dispărute. Numeroşi scriitori, istorici şi artişti români au evocat insula în lucrările lor (Jean Bart, Geo Bogza, Radu Tudoran).
Insula are o istorie fascinantă şi este învăluită în numeroase legende locale care îmbină elemente istorice, culturale şi mitologice. Dispariţia insulei sub apele Dunării după construirea barajului de la Porţile de Fier (1970) a adâncit şi mai mult aura de mister care o înconjoară.
Legenda celor 40 de fecioare
Se spune că, în vremuri de demult, 40 de fecioare au fost aduse pe insulă pentru a fi vândute ca sclave. Ele s-au rugat fierbinte să fie salvate, iar Dunărea, impresionată de lacrimile şi rugile lor, le-a transformat în stânci ca să le scape de soarta crudă. Se spune că, atunci când apele scad, se pot zări stânci care ar avea forma unor siluete feminine.
Legenda lui Ali Paşa şi comoara pierdută
Una dintre cele mai romantice şi tragice legende spune povestea unui conducător otoman: Ali Paşa, guvernatorul insulei, era îndrăgostit de o frumoasă fată din Istanbul, pe nume Yasmin. Înainte de un atac asupra insulei, Ali ar fi ascuns o comoară într-un tunel secret de sub moschee, pentru a o lăsa moştenire Yasminei. Se spune că, după moartea sa, Yasmin ar fi venit pe insulă, să caute comoara, dar aceasta nu a mai fost găsită niciodată. Mulţi cred că tunelul a fost înghiţit de Dunăre odată cu insula.
Blestemul insulei
Localnicii spun că, odată cu scufundarea insulei, spiritele celor care au trăit acolo nu şi-au găsit liniştea. Se aud uneori, în nopţile liniştite, sunete de tobe, cântece orientale sau paşi pe fundul Dunării, de parcă insula trăieşte în continuare sub ape. Unii pescari susţin că au văzut siluete plutind în ceaţă sau au auzit chemări în limba turcă, venind din adâncuri.
Legenda trandafirului de pe Ada Kaleh
Insula era faimoasă pentru parfumurile orientale şi trandafirii săi. Se spune că trandafirii de pe Ada Kaleh aveau un parfum unic, nemaîntâlnit în lume. Se povesteşte că primul trandafir ar fi crescut din lacrimile unei prinţese otomane, adusă pe insulă împotriva voinţei ei. De atunci, trandafirii au înflorit mereu pe insulă şi au fost consideraţi simbolul iubirii pierdute. De altfel, Ada Kaleh era renumită pentru uleiul de trandafiri şi parfumurile sale. Locuitorii cultivau trandafiri din care extrăgeau esenţe, folosite în ritualuri religioase, dar şi în viaţa de zi cu zi.
Insula avea un bazar plin de miresme şi culori, unde se vindeau produse tradiţionale turceşti: baclava, rahat, ceai, cafea turcească, mătăsuri, bijuterii şi narghilele.
Se celebrau sărbători musulmane, ca Ramazan Bayramı şi Kurban Bayramı, iar moscheea insulei era centrul spiritual al comunităţii. Era o atmosferă festivă, cu mese bogate, cântece şi dansuri tradiţionale.
Cărţile, filmele documentare şi amintirile celor care au vizitat sau au trăit pe insulă menţin vie memoria acestui loc pierdut.
În Orşova şi pe insula Şimian mai pot fi găsite fragmente din trecutul insulei.
Înainte de scufundarea insulei, fotograful Mejdi Ibrahim a surprins imagini inedite ale comunităţii şi peisajului insulei. Aceste fotografii oferă o privire detaliată asupra vieţii cotidiene şi arhitecturii specifice. În anul 1968, Studioul Alexandru Sahia a produs filmul documentar „Ultima primăvară la Ada Kaleh”, care prezintă ultimele imagini cu insula înainte ca aceasta să fie înghiţită de apele Dunării.
Documentarul, precum şi alte imagini şi informaţii despre „paradisul scufundat” – la adresa: https://www.facebook.com/Ada.Kaleh/?locale=ro_RO
🔗Link-uri utile
Dacă ți-a plăcut povestea insulei Ada Kaleh, îți recomandăm să descoperi și comorile naturale din apropiere: Pădurile Mureșene – comori verzi – un colț de natură protejat și plin de viață.
📽️ Pentru o incursiune vizuală emoționantă, vizionează documentarul „Ultima primăvară la Ada Kaleh” pe canalul Arhivei Naționale de Filme:
👉 https://www.youtube.com/watch?v=uQ9V2NaEJkE