Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş, anul acesta s-au înregistrat 87 de sesizări de dispariţie de minori.
Din totalul acestora, 62 de sesizări au fost soluţionate, minorii fiind identificaţi.
„Precizăm că statistica prezentată se referă la numărul sesizărilor de dispariţie, nu la numărul persoanelor dispărute, întrucât acestea pot fi semnalate dispărute de mai multe ori, într-un interval de timp, şi astfel, dacă după clarificarea situaţiei se revine cu o nouă sesizare, aceasta va fi înregistrată ca o nouă lucrare de dispariţie.
Conform analizelor efectuate de Serviciul Investigaţii Criminale Mureş, 90% din cazurile de dispariţie a minorilor sesizate fac referire la plecări voluntare din case de tip familial, o mare parte dintre minorii în cauză având plecări voluntare multiple”, a precizat IJP Mureş.
Potrivit unui studiu realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii România, fenomenul copiilor dispăruţi este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.548 de sesizări privind minori dispăruţi, procesate în perioada 20 mai 2024 – 20 mai 2025, peste 60% reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizaţia Salvaţi Copiii România.
Cu toate că numărul cel mai mare de sesizări privind dispariţia se înregistrează pentru copii de peste 14 ani, îngrijorător este şi numărul mare, peste 100, de sesizări privind dispariţiile la copii cu vârsta sub 5 ani.
Experţii Salvaţi Copiii atrag atenţia că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un semnal de alarmă privind experienţele negative pe care aceştia le trăiesc şi a dezechilibrelor emoţionale cu care aceştia se confruntă.
Din totalul sesizărilor privind dispariţiile de minori în ultimul an:
- 101 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
- 131 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani;
- 2.002 privesc copii cu vârsta între 10 şi 14 ani;
- 7.290 sunt sesizări care se referă la dispariţiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 482, dintre care majoritatea (339) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani.
Cele mai multe dispariţii au fost sesizate în sectoarele din Bucureşti, judeţele Bistriţa-Năsăud, Iaşi şi Constanţa.
Fenomenul copiilor care fug este complex şi multifactorial. Iată principalele motive care îi pot determina pe copii să fugă:
- Probleme familiale – Conflicte parentale, violenţă domestică, abuz sau neglijare.
- Suferinţă emoţională – Sentimente de neînţelegere, singurătate sau respingere.
- Presiune academică – Dificultăţi academice, bullying sau excluziune socială.
- Căutarea autonomiei – Nevoia de independenţă şi libertate, în special în timpul adolescenţei.
- Influenţă externă – Presiunea colegilor sau influenţa negativă a grupului.
Factorii de risc variază în funcţie de vârsta copilului, de mediul familial şi de mediul social.
Comunicarea deschisă, ascultarea activă şi atenţia acordată semnelor de avertizare sunt esenţiale pentru prevenirea acestui comportament.
Dacă vă îngrijorează un anumit copil, este important să creaţi un spaţiu de dialog fără judecată şi, dacă este necesar, să consultaţi profesionişti precum un psiholog pentru copii.
Sanda Viţelar