Reflexoterapia – O artă străveche de vindecare şi echilibrare a organismului

În ultimele decenii, tot mai mulţi oameni descoperă beneficiile reflexoterapiei, o metodă naturală de menţinere a sănătăţii care îşi are originile în cele mai îndepărtate timpuri. Potrivit unor cercetări şi experienţe practice, această tehnică se bazează pe stimularea zonelor reflexe ale corpului, care corespund diferitelor organe şi sisteme. În articolul următor, vom explora modul în care reflexoterapia ajută la menţinerea echilibrului şi sănătăţii generale, precum şi avantajele sale deosebite.

După unii istorici, practicarea refle­xoterapiei îşi are originile în timpuri îndepărtate, ştiinţa fiind descoperită acum 5000 de ani în China. În acest sens s-au descoperit, în urma săpături­lor arheologice din zone precum India, Japonia şi China, dovezi care atestă faptul că înaintaşii noştri cunoşteau arta vindecării organismului prin fo­losirea masajului la picioare sau mâini prin aplicarea terapiei asupra punctelor de presiune.

Apare menţionată pentru prima dată în lucrarea „Nei Jing” (Car­tea interioarelor), atribuită împăratului legendar Huangdi, în care sunt descri­se tehnicile de vindecare a afecţiunilor prin activarea unor puncte speciale energetice situate la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Acest împărat înţelept, medic şi om de cul­tură a trăit în jurul anului 3000 î.e.n. În secolul IV î.e.n., medicul chinez Wang-Wei prezintă reflexoterapia că metodă, descriind tehnici speciale de masaj al tălpilor, prin apăsarea fermă cu policele a unor puncte timp de mai multe minute.

Alţii istorici consideră că masajul reflexoterapie îşi are originile în Egip­tul Antic, dovezile arheologice desco­perite în mormântul Ankmahor din zona Saharei (datat 2330 ani î.e.n.) arătând clar că vechii egipteni cunoş­teau şi foloseau de asemenea tehnicile de reflexoterapie. Ultimele descoperiri care au şocat lumea istoricilor arată însă că vracii incaşi din Civilizaţia Peruviană (zona America Latină) aplica masajul refle­xoterapeutic bolnavilor acum aproxi­mativ 15.000 de ani.

Cercetătorul de frunte care a şi popu­larizat această terapie în occident, la sfârşitul secolului XIX-lea a fost me­dicul orelist William Fitzgerald. La întoarcerea lui din Europa în Statele Unite, începe să promoveze reflexolo­gia, ajutat de doctorul Riley şi de fizio­terapeuta Eunice Ingham, aceasta din urmă introducând-o în secţia de fizio­terapie a spitalului în care lucra.

Doctorul Fitzgerald a fost cel care a redescoperit reflexologia, iar Eunice Ingham, cea care a promovat-o şi desă­vârşit-o, deschizându-şi un cabinet de reflexoterapie, iar mai târziu (în 1930), a scris prima carte de specialitate şi a înfiinţat prima şcoală în domeniu.
Reflexoterapia în România este promovată pe scară largă la sfârşitul anilor 90, dar ea a fost practicată şi înainte, într-un mod limitat.

Ramură a medicinei orientale, reflexo­logia este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului, în general la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă. Orga­nele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară şi energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene.

Reflexologia este arta ştiinţifică de dia­gnosticare, ameliorare şi vindecare prin apăsarea şi stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul extremităţilor organismului, care corespund tuturor organelor şi părţilor corpului uman.

Masajul reflexogen al picioarelor are la bază teoria zonelor reflexe, zone care pot arăta starea de sănătate a diferite­lor organe din corpul nostru. Această reflectare nu se limitează doar la talpă, ci se extinde şi pe părţile laterale, pe partea dorsală a piciorului, urcând apoi în sus spre gleznă.
Este important de înţeles că este vorba despre zone, nu despre puncte cu localizare strictă. Întinderea zone­lor variază de la o persoană la alta, iar limitele nu pot fi definite foarte precis.

Masarea zonelor reflexe afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, îmbună­tăţeşte substanţial circulaţia sangvină ajutând la transportarea toxinelor spre organele de eliminare, precum şi la transportul de material nutritiv, plas­tic, hormoni şi anticorpi spre organe şi ţesuturi.

De asemenea, reflexoterapia acţio­nează asupra organismului prin stimu­larea punctelor reflexe corespunzătoare sistemului nervos şi a celui endocrin, care activate fiind vor contribui la buna funcţionare a întregului organism, prin coordonarea unui proces de echilibrare şi normalizare a parametrilor vitali ai organismului, proces numit homeos­tazie.
Scopul reflexoterapiei este acela de a îmbunătăţii starea generală de sănătate a unei persoane, sau de a menţine (profilaxie) o stare de sănătate bună. Acest lucru se realizează prin:

• corectarea celor trei factori negativi implicaţi în procesul de boală:
• congestia (responsabilă de apariţia tumorilor)
• inflamaţia
• tensiunea (responsabilă de diminuarea eficienţei sistemului imunitar).
• îmbunătăţirea excreţiei, prin stimularea aparatului renal
• îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi limfatice în organism, care are ca efect îmbunătăţirea nutriţiei la nivel celular şi eliminarea reziduurilor astfel încât acestea să nu se mai acumuleze în concentraţii dăunătoare în ficat, rinichi sau intestin.
• reglarea activităţii hormonale, prin stimularea glandelor endocrine
• îmbunătăţirea digestiei, prin stimularea activităţii stomacului, ficatului, pancreasului, intestinelor şi celelalte care participă la tractul digestiv.
• scăderea senzaţiei de durere, prin stimularea eliberării de endorfine (analgezice naturale), de către hipofiză.
• reflexoterapia are acţiunea cea mai eficientă atunci când este folosită în scop profilactic, pentru tratarea întregului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni. În acest mod ea îmbunătăţeşte toate funcţiile organismului ce stimulează procesul natural de vindecare, făcându-l mai rapid şi mai eficient.

Avantajele reflexoterapiei

• acest gen de tratament poate fi efectuat tuturor, indiferent de vârstă, sex, stare de sănătate, atât în scop curativ cât şi ca o bună profilaxie.
• reflexodiagnosticul este extrem de important deoarece ne ajută să facem o verificare a stării de sănătate a unui individ, într-un timp foarte scurt.
• reflexoterapia acţionează întotdeauna în sensul normalizării, neexistând nici un pericol de agravare a unei stării de sănătate.
• nu tratează simptomele bolilor, ci cauzele lor.
• un mare avantaj îl reprezintă lipsa completă de toxicitate.
• normalizarea circulaţiei sangvine în organul sau zona afectată este extrem de importantă deoarece sângele transportă substanţe de asimilaţie, dezasimilaţie şi apărare, o bună circulaţie sangvină ducând la accelerarea vindecării şi reconstituirii ţesuturilor şi organelor lezate.
• tratarea cu ajutorul reflexoterapiei nu implică o dotare specială şi poate fi efectuată chiar şi de persoana în cauză.
  Indicaţii pentru reflexoterapie

Reflexoterapia se recomandă ca:

• profilaxie împotriva oricărui gen de îmbolnăvire;
• pentru menţinerea unei circulaţii sangvine şi implicit energetice bune;
• pentru eliminarea toxinelor acumulate din alimente, băuturi şi medicamente;
• ca tratament adjuvant în afecţiunile acute şi cronice.

Reflexoterapia este recomandată ca măsură de prevenţie şi tratament pentru o gamă largă de afecţiuni, fiind eficientă atât în caz de boli acute, cât şi în cele cronice. La nivel global, această tehnică este folosită de milioane de oameni şi practicieni, deoarece este simplă, sigură şi nu produce efecte adverse. În plus, poate fi aplicată chiar şi de către persoana în cauză, cu ajutorul unor ghidaje simple, şi nu necesită echipamente speciale. Prin urmare, reflexoterapia devine o metodă eficientă şi naturală pentru menţinerea stării de sănătate, echilibrului energetic şi a armoniei totale a organismului.

Sanda Viţelar

🔗Link-uri utile

👉 Flashmob dedicat Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Fumatului, la UMFST

În contextul Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Fumatului, marcată prin diverse evenimente precum flashmob-ul organizat la UMFST Târgu Mureș, reflexoterapia se evidențiază ca o metodă complementară eficientă în procesul de renunțare la fumat, contribuind la echilibrarea organismului și reducerea stresului asociat sevrajului nicotinic.