Luna iunie, cunoscută popular şi ca Iuniu, Cireşar sau Cireşariu, este o perioadă plină de simbolism şi tradiţii în cultura populară românească. Este luna în care vara îşi intră pe deplin în drepturi, natura atinge apogeul vegetaţiei, iar oamenii de la sate sunt profund ancoraţi în muncile agricole, dar şi în sărbătorile cu caracter religios şi păgân.
Luna este una intensă pentru agricultori: este vremea cositului, a culesului cireşelor, a lucrărilor în vie şi grădină, când timpul calendaristic şi vegetaţia ajung la maturitate. Totuşi, în credinţa populară, recoltele, oricât de promiţătoare, sunt numai o făgăduinţă, nu o certitudine: dacă fulgeră şi tună, vara va fi ploioasă şi belşug la grâu; dacă plouă prea mult, strică via şi strugurii; dacă e uscat, va fi belşug la mălai şi struguri mulţi; dacă sunt omizi, va fi recoltă bună la grâu şi struguri.
Vara începe cu Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie) şi durează până la Sfânta Maria Mică (8 septembrie). Numele lunii (în latină – Iunius) vine de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi protectoarea femeilor măritate. Se crede că nunţile făcute în iunie duc la cupluri durabile. Cel mai important fenomen astronomic este solstiţiul de vară (21 iunie), cea mai lungă zi din an.
Într-o perioadă în care urbanizarea şi tehnologia schimbă rapid obiceiurile cotidiene, luna iunie rămâne un reper important pentru cei care caută sens şi rădăcini. Sărbătorile şi tradiţiile transmise din generaţie în generaţie oferă nu doar prilejul de a celebra anotimpul belşugului, ci şi de a păstra vie o identitate culturală unică în Europa.
8 iunie – Sărbătoarea Rusaliilor, Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh
La 50 de zile după Paşte, Rusaliile aduc o atmosferă aparte în satele româneşti. Tradiţiile legate de „iele”, fiinţe mitice temute, capătă contur în ritualuri de protecţie care implică usturoiul, pelinul şi, în unele zone din sudul ţării, dansul Căluşarilor – obicei inclus în patrimoniul imaterial UNESCO.
Sărbătoarea a fost numită „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, „Rosalia”, consacrată cultului morţilor. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morţi, zi cunoscută şi sub denumirea de Moşii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că se prăznuieşte la cincizeci de zile după Paşti. Este ziua în care Duhul Sfânt „s-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor”. În această zi se aduc în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.
9 iunie – Sărbătoarea Sfintei Treimi
Celebrată a doua zi după Rusalii, aduce în prim-plan taina Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt). În biserici au loc slujbe speciale, iar comunităţile rurale obişnuiesc să organizeze hore şi întâlniri festive. (foto – basilica.ro)
11 iunie – Sărbătoarea Grâului, de Sfântul Vartolomeu
În calendarul popular, Sărbătoarea Grâului este prezentă în ziua de prăznuire a Sfântului Vartolomeu, unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos.
În vechime, ţăranii credeau că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu, îl împârguieşte şi îi grăbeşte coacerea. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatra, stârnea furtunile şi vijeliile.
Oamenii nu munceau, iar prin multe zone ale ţării nu se munceşte nici în prezent. Ţăranii se fereau de tot ceea ce putea ameninţa recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbaţii încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să dea înapoi, să nu mai crească. Sătenii mergeau cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat. Din acest grâu se făcea pâinea, dar ei hrăneau cu el şi animalele şi păsările, pentru a fi ferite de boli.
Mulţi cred şi acum că pe bobul de grâu se vede chipul lui Hristos. Pâinea era considerată „faţa lui Hristos”, iar cine o călca în picioare săvârşea un mare păcat. (foto – crestinOrtodox.ro)
24 iunie – Sânzienele
Una dintre cele mai vechi şi fascinante sărbători păgâne – Sânzienele sunt fiinţe mitice ale verii, zâne bune ale câmpului şi ale iubirii. Este ziua în care natura atinge maximul puterii sale. În noaptea dinainte, fetele împletesc cununi din flori galbene de sânziene şi le aruncă pe casă: dacă rămân, se vor mărita în acel an. Tot în această noapte se spune că se deschid cerurile, iar comorile ascunse ard cu flacără albastră. Vârstnicii aruncau coroniţe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că dacă acea coroniţă cade de pe acoperiş, moartea este aproape.
În unele zone, se aprind focuri şi se rostogolesc roţi de foc la vale, simbolizând soarele. Este o sărbătoare a iubirii şi fertilităţii, dar şi a protecţiei câmpurilor şi animalelor.
Sânzienele sunt sărbătorite în ziua în care se face pomenirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Numele de Sânziene reprezintă zânele bune, dar şi florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie.
Zeiţa protectoare a lanurilor înspicate de grâu şi a femeilor măritate, sinonimă cu Sânziana este, în sudul şi estul ţării, Drăgaica, invocată de fete la vârsta căsătoriei şi de neveste cu copii în braţe, în timpul dansului ei nupţial, Jocul Drăgaicei. În timpul ceremoniei nupţiale, zeiţa bagă bob spicului de grâu şi miros plantelor de leac, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat. Când i se nesocoteşte ziua, ea stârneşte vârtejuri şi vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă florile fără leac şi miros.
După Dansul Drăgaicei, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: încep să scadă zilele şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grâului, paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelaţia Găinuşei (Cloşca cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cânte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop şi tei. (foto – romaniaonline.com)
29 iunie – Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sânpetru de vară. Sărbătoarea lupului
Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt omagiaţi timp de trei zile, pentru ca ei să-i protejeze pe agricultori împotriva furtunilor, iar grânele lor să fie bogate. În mediul rural, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sânpetru şi marchează începerea secerişului şi jumătatea verii agrare.
În această zi, creştinii ortodocşi respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru pentru casă şi pentru sănătate. Se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca ei să fie îmblânziţi şi să nu fure vitele din gospodării. Femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă.
După această zi, fetele au voie să mănânce mere; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.
Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
În ziua de Sânpetru este bine să se împartă mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor şi să li se ureze spor la muncă şi sănătate.
Tradiţia spune că de Sfinţii Petru şi Pavel, oamenii au voie să lucreze aproape orice, dar să nu toarcă deoarece se crede că „se întorc colacii de la morţi”.
Nu este indicat să fie scuturaţi merii până pe 29 iunie, deoarece poate cădea grindina peste culturi. Pentru a fi feriţi de cele rele, în ziua de Sfântul Petru, oamenii poartă pelin şi usturoi în buzunare.
Iunie este o lună a luminii, a rodului şi a comuniunii dintre oameni şi natură. Îmbinând sărbători religioase cu tradiţii precreştine şi obiceiuri rurale, această perioadă oferă o imagine vie a patrimoniului cultural românesc. Este o lună a bucuriei, a iubirii şi a respectului faţă de viaţă în toate formele ei. (foto – ortodox.ro) (documentare: azm.gov.ro, alba24.ro; ortodox.ro)
Ileana Sandu