Adrian Armand Giurgea
În România se întâmplă multe într-o săptămână. Și bune, dar și, sau mai ales rele. Așa și în Mureș sau în Târgu Mureș. Nu te plictisești vreodată dacă apleci urechea la firul ierbii și asculți. De toate ai să auzi. Că te interesează sau nu, asta e altă treabă. Iar de la precedentul meu text până astăzi au fost multe care trebuie puse pe tapet. De ce? Să le țineți minte, dacă citiți sau să vi le spună cei ce le vor fi citit atunci când veți sta la taclale… Păi nu?! Căci, până la urmă, pentru mulți acesta este sensul informațiilor, bârfa, taclalele, nu conștientizarea, nu educația, nu dezvoltarea personală. Pentru că aruncatul cu privirea și datu-l cu părerea sunt sporturi aproape omologate în România care, de atâta interes, se surpă în sine, cu speranța că apele învolburate vor spăla într-o zi rușinea, să nu zic altfel, de a nu fi fost în stare să ne dezvoltăm decât în virtutea inerției, însă și atunci abia după ce am primit un șut în dos, justificând astfel temători pasul înainte.
Revenind, însă, nu este nimic surprinzător în faptul că primarul ales al municipiului Târgu Mureș este în continuare interzis în Primărie. Da, la momentul când scriu asta, din mai multe surse am deja confirmarea faptului că procurorii i-au înmânat deja edilului Ordonanța de prelungire a controlului judiciar. Desigur, alte surse, care au confirmat informația, mi-au spus și că edilul va contesta în instanță decizia de prelungire a controlului judiciar care îi interzice exercitarea atribuțiilor de primar ales. Că va avea câștig de cauză sau nu, habar nu am, dar mulți spun că edilul ar fi fost deja lăsat din brațe și de UDMR care face calcule dacă e mai bine să o lălăie sau să îi ceară primarului să demisioneze, viceprimarul cu atribuții de primar de astăzi fiind considerat de mulți drept „copt” pentru o candidatură împotriva oricărui candidat din „colțul albastru”. O fi așa sau nu o fi așa, rămâne să vedem, însă îndepărtarea tot mai clară a UDMR de Soos Zoltan este o certitudine în condițiile în care „greii” din vechea gardă a Uniunii se temeau încă de anul trecut că UDMR poate „pierde din nou orașul” dacă primarul ales „nu livrează”. Și cum poți livra dacă cel puțin patru luni din an ești interzis, o lună ai concediu de odihnă și încă cel puțin o lună ești purtat la audieri sau prin alte părți?! Dincolo de acest aspect, lucrurile par însă că merg înainte. Liderul grupării PSD din CL Târgu Mureș și viceprimarul său, trecuți ambii la autoturisme „middle class”, ne-au anunțat că se cosește prin cartiere, e drept, cu o echipă lărgită, dar destul de încet, viceprimarul UDMR inaugurează „insulele ecologice”, dar Pocloșul cară cu el prin centrul urbei fel de fel de zoaie, în timp ce pentru igiena și confortul copiilor orașului aleșii locali nu s-au îndurat să aloce câte 50 de lei pentru fiecare elev astfel încât în toaletele școlilor să se instaleze dispozitive care să protejeze cu hârtie colacele scaunelor de toaletă, iar societatea civilă a rămas impasibilă, încremenită parcă în amintirile epocii romantice când toți cei care înființau o fundație sau o asociație vedeau în ea oportunitatea introducerii în țară a unor mașini străine cu diverse scutiri la vamă sau la impozite. Desigur, nu generalizăm, însă astăzi, când este vorba despre viitor, par toți încremeniți în povești cu Feți Frumoși sau cu Spâni, societatea fiind astfel obligată să se poziționeze fie de o parte, fie de cealaltă, fără a mai decela informațiile care îi sunt livrate. Doar clevetind. Astfel, azi, investiția de la Aeroportul de la Vidrasău, cea în noul terminal de primire a pasagerilor, în loc să fie aplaudată, este bagatelizată de unii care consideră că, având doar o destinație sigură, nu era nevoie de o asemenea alocare de fonduri, în timp ce, de cealaltă parte, toată lumea strigă „toți știau” ce se poate întâmpla la Praid și de acolo în amonte, însă nimeni nu a făcut nimic… Pentru că da, de ce ne-am pregăti pentru mai bine dacă nu suntem în stare să ne pregătim pentru mai rău?! Nimic ieșit din comun. Cum la fel de normal a fost ca pentru două zile să vi se servească pe tavă informația că, fără a ști voi, cei mulți, care sunt averile funcționarilor publici sau ale politicienilor, inspectorii ANI și procurorii vor fi văduviți de tot ceea ce ei înșiși trebuie să facă pentru confortul nostru, al cetățenilor, respectiv să ne apere de eventuale furăciuni. Și, uite așa, am ajuns în punctul în care președintele ales vine să propună revenirea la „protocoalele cu SRI” pentru prinderea evazioniștilor, după ce același gen de protocoale au fost denunțate ca fiind neconstituționale și abuzive în cazul corupților. Acum evaziunea fiscală este de siguranță națională, spun unii, așa cum alții spuneau și ei despre corupție că este de siguranță națională. Nici nu mai știi ce să înțelegi, însă îți dai seama dacă stai puțin să analizezi că cel care nu se dă dus pare a fi Statul Polițienesc care bagă întruna în gard Statul de Drept. Și-atunci mi se pare absolut firesc să privești în gol și să exclami: ”Ce să faci?… N-ai ce să faci!”, pentru că, oricum ai da-o, intri în șah și se va găsi cineva să te întrebe de ce n-ai șapcă… Pentru că următorul pas va fi, probabil, blocarea libertății de exprimare prin instituirea unei posibile Comisii a Adevărului care să-ți bage pumnul în gură dacă nu spui adevărul pe care îl prezintă cei puternici. Sper să mai dureze puțin până Emil Boc își va fi pus în practică planul declarat ca fiind soluția, respectiv schimbarea majorității în CCR astfel încât Constituția să fie interpretată mereu așa cum vrea puterea, iar judecătorii constituționali să-l tragă de mânecă pe președintele care a uitat că rolul său este să desemneze un premier, nu să pună partidele pro-europene să scrie un program de guvernare pentru ca apoi o păpușă de lemn sau vreo pasăre supărată să și-l asume fără a crâcni, lucru ce nici măcar pe vremea „președintelui jucător” nu se întâmpla. Pentru că în ultimii ani și probabil și de azi înainte toți au fost, toți sunt și toți vor fi la putere, nimeni nu mai critică, nimeni nu mai vede. Părerea mea.