Violența asupra femeilor este o realitate gravă care continuă să afecteze societatea românească, iar cazul recent de la Cosmopolis subliniază urgența unor măsuri ferme.

Finalul săptămânii trecute a adus în atenţia publicului un caz şocant. O tânără de 23 de ani a fost împuşcată în plină stradă în timp ce se plimba. Aceasta era însărcinată, iar lângă ea se afla fetiţa ei de 3 ani. Ulterior comiterii faptei, autorul s-a sinucis.
Cazul crimei de la Cosmopolis, unde o tânără a fost ucisă de fostul iubit, acesta împuşcând-o în plină stradă, scoate la iveală detalii tulburătoare. 


Acum patru ani, de 1 Martie, soţul Teodorei a sunat la 112. Robert Lupu (Wolf) îl urmărea în trafic. 
Robert Lupu era cunoscut cu antecedente penale. El a fost condamnat de trei ori la începutul anilor 2000 de către Judecătoria Oneşti, iar în 2005, Tribunalul din Milano l-a condamnat la 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru tentativă sau pregătirea infracţiunii de furt, respectiv amendă de 200 de euro pentru aceeaşi faptă.
După crimă, soţia lui Robert Lupu a făcut plângere la Poliţie spunând că fiica sa a fost ameninţată de soţul Teodorei.


O situaţie care ne arată că, deşi istoricul victimă-agresor era cunoscut de autorităţi, nu s-a făcut nimic concret pentru ca fapta să nu se producă.
Cei trei profesori mureşeni au transmis preşedintelui României o scrisoare deschisă, considerând că subiectul violenţei asupra femeilor trebuie să devină o prioritate.


În cadrul unui discurs cu Impact şi referinţe ample din domeniul juridic şi social, Mihaela Daciana Natea a explicat pentru Cuvântul liber de ce este nevoie ca statul să ia măsuri ferme pentru protejarea victimelor violenţei şi hărţuirii. Într-un interviu acordat pentru publicaţia noastră, ea vorbeşte despre lipsa de reacţie a autorităţilor şi despre importanţa unei schimbări reale în aplicarea legii.


„Ideea scrisorii deschise a venit de la o dezbatere pe care o aveam împreună cu colegii mei de la specializarea de studii de securitate, domnul lector Lucian Săcălean şi domnul profesor Simeon Costea. Şi, având în vedere aceste cazuri repetitive care apar în spaţiul public, privind violenţa împotriva femeilor, hărţuirea lor, stăteam şi ne gândeam: ok, dar cum se pot aborda aceste lucruri în aşa fel încât să existe efectiv măsuri luate şi să nu mai asistăm, odată la şase luni sau chiar mai des, la cazuri şocante care ne arată că femeile nu sunt protejate de stat şi ajung să fie omorâte în condiţiile în care ele depun plângeri succesive”, a spus aceasta.


Subiectele care ţin prima pagină a ziarelor o perioadă de timp, dispar apoi din vizorul autorităţilor. „Există o mare mobilizare pentru două săptămâni, după care aceste subiecte dispar, iar realitatea rămâne aceeaşi, dacă ne uităm la faptul că revin constant în faţa opiniei publice. Dar dacă analizăm măsurile care pot fi luate, instituţiile statului sunt obligate, dar am văzut că nu a fost suficient ca, după un scandal sau o situaţie gravă, autorităţile să intervină şi să ia măsuri concrete pentru protejarea femeilor.

Iar acum, avem un nou preşedinte care vine cu un mesaj de schimbare şi are autoritatea de a interveni. Preşedintele poate ridica problema în cadrul CSAT, de exemplu, unde se analizează şi se promovează strategii naţionale de apărare şi siguranţă, inclusiv pentru ordinea publică şi siguranţa naţională, implicând toate structurile relevante.”


În final, Mihaela Natea încheie:
„Dacă ne dorim o societate mai sigură, trebuie să fim hotărâţi şi să cerem statului să acţioneze. Nu mai putem accepta ca aceste cazuri să rămână în umbră, pentru că viaţa şi siguranţa femeilor trebuie să fie prioritatea noastră reală.”


Ce ne spun cifrele despre violenţa domestică
Din păcate, cifre exacte privind numărul femeilor agresate sau hărţuite nu prea existe. Singurele date oficiale sunt cele care privesc violenţa domestică.
În anul 2024, comparativ cu anul anterior, numărul faptelor penale sesizate, săvârşite între membrii de familie, a înregistrat o uşoară creştere cu +1,95%.
Ponderea cea mai ridicată din totalul acestora este reprezentată de infracţiunile de ,,loviri sau alte violenţe”, respectiv 65,53% . Acestea sunt urmate de infracţiunile de ,,ameninţare”, care reprezintă un procent de 13,47% .


În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2024, poliţiştii au emis 316 ordine de protecţie provizorii, fiind, de asemenea, înregistrate 291 de ordine de protecţie emise de instanţă.
În aceeaşi perioadă, 27 de persoane au fost reţinute pentru încălcarea ordinelor de protecţie.
Din punct de vedere al Sistemului Informatic de Monitorizare Electronică, în cursul anului 2024, la nivelul judeţului Mureş, au fost montate 63 de dispozitive electronice de supraveghere, dintre care 35 pentru ordine de protecţie provizorii, 24 pentru ordine de protecţie emise de instanţă, 2 pentru arest la domiciliu, 1 pentru control judiciar şi 1 ordin de protecţie emis în baza Legii 26/2024.


Au fost generate 19 de alerte care au necesitat intervenţia efectivelor de poliţie, fiind constatate 21 de infracţiuni şi dispuse 6 masuri preventive faţă de persoane care au încălcat ordinele de protecţie monitorizate electronic.


Textul integral al scrisorii:
Domnule Preşedinte Nicuşor Dan,
Vă rugăm să introduceţi pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) problema violenţei şi hărţuirii împotriva femeilor în România.


În fiecare zi, opinia publică este martora unor noi cazuri de abuzuri împotriva femeilor, relatate în presă, pe reţelele sociale sau cunoscute prin experienţe personale. Cazurile Alexandrei Măceşanu şi Luizei Melencu din Caracal, moartea Teodorei Marcu – mamă împuşcată în plină stradă de un individ împotriva căruia a depus plângeri repetate – sau relatările studenţilor sau profesoarelor despre hărţuirea din universităţi sunt doar câteva exemple dureroase care arată amploarea acestui fenomen.


Nu mai putem vorbi despre „excepţii” sau „drame izolate”. Vorbim despre un risc sistemic, despre o vulnerabilitate naţională care afectează grav încrederea în instituţiile statului, siguranţa cetăţeanului şi coeziunea socială.


De cele mai multe ori, victimele aleg tăcerea. Frica, ruşinea, lipsa de sprijin real şi stigmatizarea le împiedică să-şi denunţe agresorii. Instituţiile statului sunt adesea absente, ineficiente sau chiar complice prin pasivitate. Legea, deşi există, nu este aplicată coerent, iar măsurile de protecţie sunt adesea tardive sau simbolice.


Având în vedere atribuţiile CSAT şi Strategia Naţională de Apărare a Ţării, care prevede apărarea drepturilor fundamentale şi combaterea ameninţărilor interne asupra securităţii cetăţenilor, considerăm că această problemă trebuie să devină o prioritate de securitate naţională.


Domnule Preşedinte, aveţi obligaţia morală şi constituţională de a semnala această realitate gravă şi de a acţiona. Atragerea atenţiei CSAT asupra acestui fenomen nu înseamnă doar o declaraţie politică, ci un pas concret pentru a schimba ceva într-un sistem care ignoră de prea mult timp violenţa împotriva femeilor.
Aşteptăm de la dumneavoastră un semnal clar şi ferm că acest tip de violenţă nu mai este tolerat, că autorităţile sunt trase la răspundere şi că România protejează cu adevărat femeile – acasă, pe stradă, la locul de muncă, în şcoală şi în orice spaţiu public.


Este timpul ca vocea victimelor să ajungă în CSAT. Este timpul ca statul să le audă.
Cu respect,
Conf. univ. dr. habil. Mihaela Daciana Natea
UMFST „G.E. Palade” din Târgu Mureş
Lect. Univ. dr. Lucian Săcălean, UMFST „G.E. Palade” din Târgu Mureş, CCSR,
prof. univ. dr. Simion Costea, UMFST „G.E. Palade” din Târgu Mureş, Institutul de cercetări in studii europene

Sanda Vițelar


🔗Link-uri utile

În contextul lipsei de reacție a autorităților, precum și al fenomenului generalizat de pasivitate instituțională, vedem și alte exemple recente, cum ar fi perchezițiile la o firmă din Târgu Mureș, care scot în evidență deficiențele de intervenție ale statului.

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați