Banat: Supa de găină cu tăiţei de casă
O reţetă emblematică pentru Banat, supa de găină cu tăiţei de casă este nelipsită de la mesele de sărbătoare. Preparată, de regulă, cu o găină crescută în curte, oferă un gust bogat şi autentic. Carnea se pune la fiert în apă rece, alături de sare, boabe de piper, morcovi, pătrunjel rădăcină, ţelină şi ceapă întreagă. Secretul unei supe limpezi constă în fierberea lentă, la foc mic, şi în îndepărtarea constantă a spumei care se formează la suprafaţă. După două-trei ore de fierbere, se strecoară zeama, care capătă o culoare aurie şi un parfum plăcut. Morcovii fierţi se taie rondele şi se adaugă înapoi în supă. Tăiţeii de casă sunt făcuţi din ouă şi făină, frământaţi bine, întinşi subţire şi tăiaţi fin. Aceştia se fierb direct în supă câteva minute, până devin moi şi delicaţi. Supa se serveşte fierbinte, presărată cu verdeaţă proaspăt tocată, de regulă pătrunjel. În multe gospodării din Banat, carnea fiartă nu se aruncă, ci se serveşte separat, ca fel principal, alături de un sos simplu de usturoi sau de muştar cu smântână. Această supă este mai mult decât un preparat tradiţional – este o amintire vie a meselor în familie, a sărbătorilor petrecute în jurul mesei şi a ospitalităţii tipice regiunii. Chiar dacă necesită timp şi răbdare, rezultatul este o supă aromată, hrănitoare şi reconfortantă, care rămâne un simbol culinar al zonei de vest a României.
Maramureş: Tocăniţă de hribi cu mămăligă
În Maramureş, hribii – ciuperci de pădure cu gust intens – sunt consideraţi o delicatesă de sezon şi baza unei tocăniţe săţioase, cu gust autentic. Ciupercile proaspete, culese din pădurile din jur, se curăţă cu grijă şi se taie în bucăţi potrivite. Într-o cratiţă se încinge untură de porc sau ulei şi se căleşte o ceapă tocată mărunt, la care se adaugă şi câţiva căţei de usturoi zdrobiţi. După ce ceapa devine aurie, se pun hribii şi se lasă să fiarbă în sucul propriu, la foc mic. Treptat, se adaugă sare, piper, eventual o frunză de dafin şi o lingură de făină dizolvată în puţină apă, pentru a lega compoziţia. La final, se adaugă smântână grasă şi, după gust, puţin mărar sau pătrunjel verde. Tocăniţa se serveşte caldă, alături de o mămăligă aburindă, preparată din mălai fiert cu apă şi sare. În unele sate se adaugă şi un ou prăjit deasupra sau un ardei iute alături. Această reţetă simplă reflectă felul în care localnicii valorifică ceea ce le oferă natura şi transformă ingredientele modeste în preparate cu personalitate. Tocăniţa de hribi cu mămăligă este un exemplu de echilibru între rustic şi rafinat, între tradiţie şi gust autentic, fiind nelipsită din meniurile maramureşene de toamnă şi iarnă.
Bucovina: Sarmale în foi de varză cu afumătură
Sarmalele bucovinene sunt emblematice pentru zona de nord a ţării, pregătite cu grijă şi bogate în gust. Se folosesc foi de varză murată, scurse bine, umplute cu un amestec format din carne tocată (de obicei un amestec de porc şi vită), orez, ceapă călită şi condimente precum piper, cimbru uscat, boia dulce şi uneori un praf de ienibahar. În interiorul oalei, printre rândurile de sarmale, se adaugă bucăţi de afumătură – costiţă, ciolan sau kaizer –, care oferă preparatului o aromă intensă şi inconfundabilă. Deasupra se toarnă suc de roşii amestecat cu puţină apă, se pun foi de dafin şi se acoperă cu un capac sau cu frunze de varză. Sarmalele se fierb încet, la foc mic, timp de câteva ore, până când frunza devine fragedă şi aromele se îmbină perfect. Se servesc calde, cu smântână din belşug şi mămăligă, dar sunt la fel de gustoase şi după ce se reîncălzesc. În multe case din Bucovina, sarmalele sunt nelipsite de la mesele de Crăciun sau de Paşti şi reprezintă un motiv de mândrie gastronomică. Gustul lor echilibrat, aroma de afumătură şi textura consistentă le fac irezistibile. Sunt un simbol al ospitalităţii şi generozităţii bucovinene şi un deliciu culinar care merită redescoperit în orice anotimp.
Dobrogea: Pască dobrogeană cu brânză sărată
Pasca dobrogeană este un preparat surprinzător pentru cei care asociază pasca exclusiv cu desertul dulce pascal. În Dobrogea, pasca se prepară în varianta sărată, având la bază brânză telemea, ouă şi lactate. Aluatul este fraged şi moale, pregătit din făină, ouă, lapte călduţ, un praf de sare şi drojdie. După dospire, se întinde într-o tavă, formând o bază subţire. Compoziţia de brânză se face din telemea de oi sau de vaci, dată pe răzătoare şi amestecată cu ouă, iaurt gras sau smântână, puţin griş şi, uneori, mărar tocat. Se toarnă peste aluat, se nivelează şi se dă la cuptor. Coacerea durează aproximativ 40–50 de minute, până când pasca capătă o crustă rumenă şi interiorul se leagă bine. Este lăsată să se răcească puţin înainte de a fi tăiată. Se serveşte atât caldă, cât şi rece, fiind ideală la micul dejun, ca gustare sau chiar la pachet. Gustul sărat, contrastul dintre aluatul crocant şi umplutura moale şi cremoasă, fac din această pască o specialitate regională iubită, ce reflectă influenţele orientale şi pastorale ale Dobrogei. În unele sate, reţeta se transmite din generaţie în generaţie, fiind pregătită nu doar de Paşte, ci ori de câte ori gospodinele vor să ofere ceva gustos şi hrănitor familiei.