Cunoscut ca Tratatul de la Trianon, sau Trianonul, tratatul de pace încheiat de Puterile Aliate şi Asociate cu Ungaria, stat învins în urma Primului Război Mondial, a fost semnat la palatul Marele Trianon de la Versailles, la 4 iunie 1920. Din partea Aliaţilor, tratatul a fost semnat de 16 state, printre care şi România, prin Nicolae Titulescu şi dr. Ion Cantacuzino, reprezentanţi ai Guvernului Averescu.
Prin tratat au fost stabilite frontierele Ungariei cu statele vecine, România, Cehoslovacia, Austria şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (Iugoslavia), prevederile sale reconfigurând harta politică a Europei Centrale.
Noile graniţe, care urmau să fie trasate de comisii de experţi, confirmau apartenenţa Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului şi a părţii estice a Banatului la Regatul României: „Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei Monarhii Austro-Ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei” (partea a III-a, art. 45).
Erau anulate „toate tratatele, convenţiile şi înţelegerile semnate de către Monarhia Austro-Ungară cu celelalte state care făcuseră parte din coaliţia Puterilor Centrale” (art. 225), dar şi „actele semnate de Austro-Ungaria cu Rusia sau România înainte de 1914 sau în perioada 1914-1920” (art. 227).
Tratatul de la Trianon a fost ratificat de Senatul României la 17 august 1920 şi de Adunarea Deputaţilor la 26 august 1920, prevederile sale intrând în vigoare la 26 iulie 1921, după ce în prealabil fusese ratificat şi de alte state semnatare. (sursa şi foto – Arhivele Naţionale ale României)
