Ileana Sandu
Într-o lume care pare adesea obsedată de tinereţe, uităm uneori că vârsta a treia nu este un blestem, ci un privilegiu. Să ajungi să îmbătrâneşti înseamnă, în primul rând, că ai avut şansa de a trăi – de a greşi, de a învăţa şi de a creşte. Nu tuturor li se oferă acest dar. Bătrâneţea nu ar trebui să fie privită cu teamă sau dispreţ, ci cu respect şi recunoştinţă.
În loc să ne temem de bătrâneţe, ar trebui să o privim ca pe o realizare. A fi bătrân înseamnă că ai avut curajul să trăieşti – cu bune şi cu rele – şi ai ajuns să te bucuri de roadele vieţii. Iar asta, în sine, este un privilegiu.
Senectutea este o etapă firească a vieţii, adesea învăluită în mituri şi prejudecăţi care nu reflectă întotdeauna realitatea. Într-o societate în care tinereţea este adesea idealizată, vârsta înaintată poate fi percepută greşit. Este important să distingem între ceea ce se spune şi ceea ce este adevărat.
Cercetările arată că ne putem păstra sănătatea şi mobilitatea şi la vârste mai înaintate, adoptând sau continuând să practicăm obiceiuri şi stiluri de viaţă sănătoase. Cercetătorii enumeră cel puţin 10 concepţii greşite şi prejudecăţi legate de îmbătrânire şi de adulţii în vârstă.
Aşadar, NU este adevărat că:
1. Depresia şi singurătatea sunt lucruri normale
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, unii se simt izolaţi şi singuri, ceea ce poate duce la sentimente de depresie, anxietate şi tristeţe. Aceste sentimente nu sunt o parte normală a îmbătrânirii, deoarece vârsta înaintată poate avea multe beneficii din punct de vedere emoţional: fi relaţiile de lungă durată cu prietenii şi familia, o viaţă întreagă de amintiri de împărtăşit cu cei dragi etc. De fapt, studiile arată că adulţii în vârstă sunt mai puţin predispuşi să sufere de depresie decât adulţii tineri. Deci, când ar trebui să fii îngrijorat? Este important de ştiut că adulţii în vârstă, cu depresie, pot avea simptome mai puţin evidente sau au mai puţine şanse să discute despre sentimentele lor. Depresia este o tulburare ce nu ţine cont de vârstă, dar există tratamente eficiente pentru majoritatea oamenilor – tineri sau bătrâni.
2. Cu cât îmbătrânesc, cu atât am nevoie de mai puţin somn
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, le este mai greu să adoarmă şi să se bucure de un somn liniştitor. O concepţie greşită este că nevoia de somn a unei persoane scade odată cu vârsta. Vârstnicii au nevoie de aceeaşi „cantitate” de somn ca şi cei tineri – 7 până la 9 ore pe noapte. Somnul de calitate şi suficient te menţine sănătos şi activ, indiferent de vârstă. Somnul adecvat poate ajuta, de asemenea, la îmbunătăţirea bunăstării mintale generale, pe lângă alte multe beneficii.
3. Vârstnicii nu pot învăţa lucruri noi
Neadevărat! Adulţii mai în vârstă au capacitatea de a învăţa lucruri noi şi de a-şi îmbunătăţi performanţa într-o mulţime de activităţi. Este adevărat că îmbătrânirea vine adesea cu schimbări în gândire, dar multe dintre acestea sunt pozitive – mai multe cunoştinţe, înţelepciune, echilibru în judecarea unor situaţii – bazate pe experienţa de viaţă. Deprinderea de noi îndeletniciri poate chiar îmbunătăţi abilităţile cognitive. De exemplu, un studiu a constatat că vârstnicii care au învăţat să coase la maşină, să utilizeze computerul, să facă o fotografie digitală etc. şi-au împrospătat memoria. Căutarea de noi relaţii sociale şi implicarea în diverse activităţi – un curs de dans de societate sau un club de lectură, vă poate menţine creierul activ şi vă poate stimula sănătatea cognitivă.
4. Este inevitabil ca persoanele în vârstă să facă demenţă
Demenţa nu este o parte normală a îmbătrânirii. Deşi riscul creşte pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, nu este unul inevitabil, iar mulţi oameni trăiesc până la 90 de ani şi mai mult, fără modificările semnificative ale gândirii şi ale comportamentului caracteristice demenţei. Faptul că, uneori, nu ne aducem aminte unde am pus cheile/portmoneul etc. reprezintă semne tipice de uitare uşoară, care este foarte frecventă în timpul îmbătrânirii normale. Cu toate acestea, ar trebui să discutaţi cu un medic dacă aveţi îngrijorări serioase cu privire la memorie şi gândire sau observaţi schimbări în comportamentul şi personalitatea dvs. Aceste probleme pot avea cauze diferite, dintre care unele sunt tratabile sau reversibile.
5. Adulţii în vârstă ar trebui să evite exerciţiile fizice
Pe măsură ce înaintează în vârstă, unele persoane ar putea crede că exerciţiile fizice le fac mai mult rău decât bine, mai ales dacă suferă de o boală cronică. Cu toate acestea, studiile arată că ai mult mai mult de câştigat dacă eşti activ – şi mult de pierdut dacă stai prea mult pe scaun. Adesea, inactivitatea este mai vinovată decât vârsta pentru faptul că unele persoanele îşi pierd capacitatea de a face lucruri pe cont propriu. Aproape oricine, la orice vârstă şi cu cele mai multe afecţiuni de sănătate, poate participa la un anumit tip de activitate fizică. De fapt, aceasta poate chiar să contribuie la gestionarea unor afecţiuni cronice. Exerciţiile şi activitatea fizică nu numai că sunt excelente pentru sănătatea mintală şi fizică, ci ne pot ajuta să ne menţinem independenţa pe măsură ce înaintăm în vârstă.
6. Dacă un membru al familiei are boala Alzheimer, o voi avea şi eu
Posibilitatea ca o persoană să sufere de boala Alzheimer poate fi mai mare dacă are antecedente familiale de demenţă, deoarece există unele gene despre care se ştie că cresc acest risc. Cu toate acestea, a avea un părinte cu Alzheimer nu înseamnă neapărat că vei dezvolta această boală. Factorii de mediu şi stilul de viaţă – regimul alimentar, expunerea la poluanţi şi fumatul pot influenţa, de asemenea, riscul de a face Alzheimer. Deşi genele moştenite nu pot fi controlate/modificate, se pot lua măsuri pentru păstrarea sănătăţii, la vârsta a treia: exerciţii fizice regulate, gestionarea hipertensiunii arteriale şi renunţarea la fumat.
7. Acum, că sunt în vârstă, va trebui să renunţ la volan
Pe măsură ce populaţia lumii îmbătrâneşte, numărul de adulţi în vârstă, posesori ai unui carnet de conducere, continuă să crească. Administraţia Federală a Autostrăzilor (FHWA) din SUA a înregistrat un record de 221,7 milioane de conducători auto autorizaţi, în 2016, inclusiv 41,7 milioane (aproape unul din cinci) în vârstă de 65 de ani sau mai mult. Odată cu vârsta, pot apărea schimbări naturale care pot afecta capacitatea unei persoane de a conduce un automobil – reacţii mai puţin prompte la solicitările din trafic, vederea şi auzul diminuate, mobilitatea mai redusă etc. Întrebarea privind momentul în care să trebuie să renunţăm la volan nu este legat neapărat de vârstă, ci mai degrabă de capacitatea de a conduce în siguranţă. Decizia vă aparţine, iar dacă aveţi îngrijorări legate de sănătate, care v-ar putea periclita siguranţa la volan, cereţi sfatul medicului dvs.
8. Doar femeile trebuie să-şi facă griji cu privire la osteoporoză
Deşi osteoporoza este mai frecventă la femei, această boală afectează şi mulţi bărbaţi şi ar putea fi subdiagnosticată. Deşi ei ar putea să nu fie la fel de predispuşi, deoarece au o densitate osoasă mai mare decât femeile, unul din cinci bărbaţi cu vârsta peste 50 de ani va suferi o fractură din cauza osteoporozei. Până la 65 – 70 de ani, bărbaţii şi femeile pierd masa osoasă în acelaşi ritm. Cauzele sunt, în general, aceleaşi ca şi la femei, inclusiv antecedentele familiale, insuficienţa de calciu sau vitamina D şi prea puţine exerciţii fizice. Nivelurile scăzute de testosteron, excesul de alcool, consumul anumitor medicamente şi fumatul sunt alţi factori de risc.
9. Sunt „prea bătrân” ca să mă las de fumat
Nu contează câţi ani ai sau de cât timp fumezi, renunţarea la ţigară, la orice vârstă, îmbunătăţeşte starea de sănătate, spun specialiştii. Fumătorii care renunţă la ţigară suferă de mai puţine boli, cum ar fi răceala şi gripa, prezintă rate mai scăzute de bronşită şi pneumonie şi au stare generală de bine. Beneficiile renunţării sunt aproape imediate. În câteva ore, nivelul de monoxid de carbon din sânge începe să scadă şi, în câteva săptămâni, circulaţia se ameliorează, iar funcţia pulmonară îşi revine. Fumatul provoacă o creştere imediată şi pe termen lung a ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale, dar renunţarea poate duce la o scădere, în timp, a acestor fenomene. Renunţarea la fumat va reduce, de asemenea, riscul de cancer, atac de cord, accident vascular cerebral şi boli pulmonare. Va reduce, de asemenea, expunerea la fumatul pasiv a membrilor familiei sau a altor persoane apropiate. Niciodată nu este prea târziu pentru a culege roadele renunţării la ţigară, oferind, astfel, copiilor sau nepoţilor un exemplu pozitiv.
10. Tensiunea arterială a scăzut sau a revenit la normal, aşa că nu mai trebuie să-mi iau medicamentele
Hipertensiunea arterială este frecventă la adulţii în vârstă – în special la cei de peste 80 de ani – şi poate duce la probleme grave de sănătate dacă nu este tratată corespunzător. Dacă luaţi medicamente pentru hipertensiune arterială şi tensiunea arterială scade, înseamnă că medicamentul şi orice modificare a stilului de viaţă pe care l-aţi făcut funcţionează. Cu toate acestea, este foarte important să vă continuaţi tratamentul şi activităţile pe termen lung. Dacă încetaţi să luaţi medicamentul, tensiunea arterială ar putea creşte din nou, crescând şi riscul de probleme de sănătate, cum ar fi accidentul vascular cerebral şi bolile de rinichi. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilităţile de schimbare sau întrerupere, în siguranţă, a administrării medicamentelor. (sursa şi foto – nia.nih.gov/health/10-myths-about-aging)