Adrian Armand Giurgea
De 35 de ani. Cu o ciclicitate aproape perfectă. Da, de 35 de ani așteptăm în zadar ca la schimbarea puterii să ne meargă mai bine. Nu am definit vreodată binele, însă nemulțumirea a fost continuă. Sădită cu aceeași ciclicitate și minuțios în mintea fiecăruia. Doar firav, din când în când, unii au strigat că ne merge bine. Nu ne-am oprit să facem vreodată o analiză a binelui. Nici o comparație între ce a fost, ce este și ce vrem să fie. Am votat mereu visceral clamând întruna că e rău și vrem mai bine. Veți spune că, da, progresul este ceva normal și că dorința omului de a fi mai bine așișderea. Nu neg. Însă spun răspicat că, înainte și înainte de toate, ar fi trebuit să definim „mai binele”. Nu am făcut-o, iar „băieții deștepți”, ici colo și câte o „fată deșteaptă”, ne-au livrat prin rotație nemulțumirea. Fără a ne oferi însă vreun orizont pentru ce și cum va fi. Așa și astăzi. Aproape ne-au băgat din nou în rotativa declarativă „pentru mai bine”. Însă nimeni nu ne-a spus de ce va fi mai bine cu TVA crescut sau cu impozite mai mari și nici măcar de ce va fi mai bine dacă ei își vor împărți prin rotație puterea. Aș fi înțeles dacă rotația ar fi fost făcută cu cei din Opoziție – Doamne ferește! – însă atunci când rotația este doar între ei, cei care s-au pus în jurul mesei, mă întreb ce va fi peste 4-5 ani. De ce? Pentru că România însăși pare a fi intrat în rotativă. Și din învârtelile bezmetice în care e pusă să trăiască, periculos de-a dreptul, are toate șansele să iasă amețită, buimacă și dezorientată. Iar contextul internațional care se creionează în tușe tot mai groase nu îi va fi prea folositor. Și nici construcția internă. Și nici școala.
Scriind asta îmi aduc aminte că suntem în perioada examenelor. Unii urmează să intre în focurile lor, iar alții și le-au dat și așteaptă rezultatele. Apoi vor veni și diplomele. De BAC sau cele de Licență. Încununarea unor ani de studii. Sau, cel puțin așa ar trebui să fie într-o Românie Educată. Însă zilele acestea mi-am adus aminte că „Statul te vrea prost” și că „România educată” a fost declarată deja eșuată. Și Statului i-a plăcut și îi place imaginea asta. E mai simplu așa. Scapă repede de povara ta. Și, apoi, face cu tine ce vrea. Iar când spun asta îmi amintesc un episod din anii trecuți de-a dreptul înspăimântător. Eram la o întâlnire cu studenți ai UMFST. Ca jurnalist. Tot acolo își trimisese un reprezentant și Statul. Ceva director adjunct la „Prestații Sociale”. O doamnă de genul celor care nu se sfiesc să spună peste tot că sunt șefe. Da, nu ați văzut astfel de oameni? Își afișează peste tot funcțiile. Căci fără ele sunt ZERO. Adică nu există. Probabil nici măcar în celula de bază a societății nu reprezintă nimic fără funcția dată de partid. Pentru că, în sistemul ăsta nenorocit de tip rotativă funcțiile sunt date de partide, nu de pregătire. Pentru că, deși în 1989 am cerut să se termine cu partidul, trăim astăzi experiența cruntă a sintagmei „partidul e în tot și în toate”. Nu poți face nimic fără partid. Ei bine, revenind, această doamnă, în fața unor absolvenți sau viitori absolvenți, în loc să vorbească despre oportunitățile pe care ți le oferă finalizarea unei etape de studiu, șansa pe care ți-o oferă o diplomă susținută de cunoștințe teoretice într-un domeniu, s-a pus să le spună copiilor cum să-și facă dosarul de șomaj ca să ia cele câteva sute de lei de la Stat. Da, ați citit bine. Cucoana de la Stat le spunea copiilor că școala lor nu le dă altceva decât dreptul la… șomaj. Și, atunci, de ce să înveți?! Da, asta e adesea strategia Staului care are deja suficienți titulari pe posturi, iar pentru cele netitularizate se face schimbul cu… rotativa. Pentru că în România Statul politizat trebuie să-și hrănească o camarilă politică din ce în ce mai slabă care să poată răspunde solicitărilor venite de la „băieții deștepți”. Pentru că, spune un președinte „școala scoate proști”. Și nimeni nu s-a declarat oripilat. Nimeni nu a vrut să demonstreze că nu e așa. Până și absolvenții s-au bucurat că vor primi ceva bani de înghețată știind că, dacă nu au „spate”, le va fi tare greu să se angajeze după absolvire. Nu, nu doar la Stat, ci și în privat. Căci „rotativa” s-a împământenit într-așa hal încât șansele sunt ca la loterie. Ați văzut doar cum a fost populat Parlamentul de-a lungul anilor. Dar parcă niciodată nu a fost ca acum. Însă nu știm cum va fi în viitor. Pentru că, am impresia, „băieții deștepți” și-au construit atât de bine eșafodajul „jocurilor foamei” încât, chiar dacă ar fi să încerce cineva să bage ranga în lanțul rotativei, aceasta ar merge mai departe. Pentru că sunt toți acolo și fiecare rotiță a fost unsă minuțios vreme de ani buni, dezbaterile sau pseudodezbaterile pe temele importante pentru societate nefiind altceva decât simulări. Căci am ajuns experți în simulări invocând mereu binele sau mai binele comun, când, de fapt, în rotativă, este doar despre binele celor care stau la cârmă. Nesocotind faptul că, sau bazându-se tocmai pe asta, după colț, haosul rânjește așteptând el însuși să îi meargă brici. Și, în tot acest timp, cei mulți, care așteaptă „o sută” sau „prestațiile sociale” sunt învățați să înjure democratic Statul, fără a putea înțelege însă că se înjură pe sine, cu gândul „la mai bine”. La un mai bine nedefinit, zdrobit însă de zeci de ani de sintagma „când românul nu mai are bani, mai schimbă o sută de euro/dolari/mărci”… Iar ei, „băieții deștepți”, prinși în rotativă, cumpără și vând bunăstarea în numele poporului, fără menajamente, fără scrupule, fără noimă. Un exemplu concret de la noi, de pe Pocloș: aleșii locali și Executivul Primăriei vor să cumpere spații și terenuri de la privații sătui de afaceri, care vor bani. Bani pe care nu i-ar obține de pe piața liberă. Bani care dacă pleacă din vistieria orașului nu le simte nimeni lipsa, căci școlile mai pot aștepta, clădirile închise și ruinate pot sta și ele în continuare așa, dar privații nu mai au vreme. Astăzi ai lor, mâine ai lor. Doar sunt privații puterii prinsă-n rotativă. Un carusel care nu se mai oprește decât dacă se rupe lanțul. Părerea mea.