Adrian Armand Giurgea
„Dumnezeul” de la Bihor nu vrea reformă. Da, asta este concluzia mea astăzi. Ilie Bolojan, premierul lui Nicușor Dan, nu este interesat de reformă. Nu are treabă cu viitorul României. Pe el îl interesează prezentul. Poza care să îl poată ține în poziția de lider mesianic măcar pentru o vreme. Nu, pe Bolojan nu îl interesează cum va arăta România după ce el nu va mai fi premier. El nu este interesat dacă cel ce va veni după el va avea un Stat funcțional sau unul care abia va mai sufla de sub greutatea unui popor flămând sau a unui dictator vorace. Ilie Bolojan este interesat doar de a aduce urgent la Buget niște bani. Și va poza lângă vistierie în cel care a umplut-o, probabil, dar fără a scrie, nici măcar cu litere mici, că, pentru asta, a dus țara înapoi cu o grămadă de ani. Și fără a fi sub vreun contract cu mult hulitul FMI. Iar pentru propria-i imagine de „killer” și pentru niște firfirei îl îngroapă în penibil pe președintele care a semnat că în mandatul său nu crește TVA… Iar goana după bani ieftini a lui Ilie Bolojan are două mize simple. Și meschine, totodată. Mai întâi, cred că vrea să păcălească Europa. Da, căci nu ar fi prima oară, nu-i așa?! A făcut-o și ceaușescu pe vremea când le spunea și ei credeau că avem producții record la hectar, așa că, de ce n-ar face-o el acum să le arate că a redus deficitul bugetar? Căci poți intra pe profit dacă trimiți acasă întregul aparat de stat sau transformându-te în cel mai slab angajator de pe piață, nu-i așa?! Am mai trecut prin asta… Însă atunci se spunea că banii merg pe investiții. Probabil acesta va fi următorul pas și acum. Un fel de „aici sunt banii dumneavoastră”… Apoi, a doua direcție, este aceea de a încerca să dea satisfacție poporului flămând care a fost hrănit ani la rând cu stigmate aruncate, rând pe rând, asupra diverselor zone de angajați ai Statului. În așa fel încât ura a ajuns astăzi la un asemenea nivel încât mai e puțin și riscăm să vedem funcțonari ai statului cu hainele sfâșiate de gloata care, dacă nu are bani să-și cumpere haine, nu se obosește să dezbrace înstăritul, ci îi rupe pur și simplu boarfele crezând că astfel vor fi amândoi săraci… Și le va fi bine… Nu, nu îmi plac oamenii cu mâna întinsă, cum nu îmi plac nici îmbuibații cu mașini luxoase care consideră că totul li se cuvine. Acolo, până la urmă, apare ura despre care vorbesc, însă la noi ura este în zona a ceea ce trebuia să fie clasa de mijloc, care ar fi trebuit să scape de metodele de manipulare folosite de politruci, însă, pare-se, nu a reușit. Și, pentru a vă arăta că analiza mea are și o fundamentare, vă mai spun că nu cred nici în exemplul lui Ilie Bolojan care explica senin că „poporul a plătit 100 de lei, iar statul a cheltuit 130 de lei”. De ce? Pentru că, dacă e așa, premierul confirmă că, de fapt, din banii colectați Statul putea funcționa și chiar putea investi ceva. Puțin. Așadar, premierul a uitat să ne spună pe ce s-a dus diferența aceea de 30 de lei. Oare s-a dus pe funcționarea Statului sau în investiții??? Oare cei 30 de lei în plus nu au fost banii alocați prin „Anghel Saligny”, cu forța, pentru a arăta comunităților că „ne pasă” și că „putem”, deși știam că nu se poate? Sau, să fie banii pe care Statul i-a pierdut până pe 1 iulie prin aplicarea „plafonării” prețurilor la gaz și energie, acolo unde furnizorii ne spun acum senin că ei, de fapt nu cresc prețurile, ci că Statul a decis practic să aplice din nou accizele pe care premierul Bolojan le vrea chiar crescute pentru a recupera o parte din ceea ce au dat ceilalți anul trecut?! Și, indiferent care ar fi răspunsul, concluzia este una singură: atâta vreme cât bani pentru funcționare au fost, iar Statul a luat ceilalți 30 de lei pentru investiții peste cât îi permitea pătura, nu e ieșit din comun, iar imaginea catastrofală ce ne e prezentată este doar pentru a ne face să credem, la un moment dat, că ei sunt „salvatorii”. În fond, fiecare, acasă la el, ia împrumut pentru a face investiții când îi ajung banii pentru taxe, impozite, facturi și mâncare. Uneori, acasă la el, câte unul mai curajos se înhamă chiar la credite de nevoi personale. Dar nu am văzut pe nimeni să își taie o mână pentru a da bani mai puțini pe haină pentru că nu are nevoie de mânecă. Și, cu toate astea, cei care nu ați înțeles fenta cereți ca Statului să-i fie tăiată și cealaltă mână, crezând că așa e bine… Eu spun însă că nu e bine și că măsurile sunt doar niște populisme care, în final, își vor arăta prețul adevărat. Iar acesta va fi plătit din nou de toată lumea. Săracii vor fi astfel și mai săraci, dar fericiți că cei pe care ei azi îi consideră bogați vor fi pierdut și ei, fapt ce îi va determina însă pe cei din urmă să caute surse și resurse pentru a fi din nou ce au fost… Bolojan nu va mai fi atunci premier și sunt convins că următorii nu vor vorbi despre domnia sa de prea bine. Pentru că reforma nu se face așa și statul nu se contruiește așa. Nu cu revoluții sau răscoale. Nu cu ură și stigmatizări. Reforma se face în timp și nu pentru guvernarea de azi, ci pentru guvernările viitoare. Însă cine credeți voi că este interesat să lase următorilor guvernanți o Românie altfel?! Nici măcar voi, în marea majoritate nu sunteți interesați de ce va fi, ci doar de ceea ce este. Iar din acest motiv democrația noastră este pe zi ce trece mai șubredă. Și când spun asta vă ma rog să reflectați la ceva: de Ion Iliescu nu va plăcut, ca președinte. Pe Emil Constantinescu l-ați hulit. Acum, despre Băsescu ce să mai zic, doar vă place să spuneți că „CCR i-a dat privilegiile înapoi”, în timp ce pe Iohannis l-ați vrea gol în piața publică. Nu-i așa?! Atunci, nu ar fi mai simplu ca tot la patru ani și unsprezece luni să faceți o răscoală? Așa scăpați și de președinte și de obligațiile față de el și de alte dureri de cap… Poporul și-ar primi sângele, circul și satisfacția pe care guvernanții de azi vor să i le livreze frumos împachetate și nimeni nu ar mai avea timp să se gândească la viitor. Căci viitorul este, ca și prezentul, dictat de „suveraniștii” care au câștigat, de fapt alegerile, și guvernează cu mâna „pro-europenilor” într-o direcție necunoscută. Părerea mea.