de Max Ehrmann (1872-1945)
Treci cu paşi molcomi prin zarvă şi-mbulzeală şi gândeşte-te ce tihnă poţi afla-n tăcere. Pe cât ţi-e cu putinţă, dar fără să te dai bătut, rămâi în bună înţelegere cu lumea.
Rosteşte-ţi adevărul, calm şi limpede; ascultă-i pe ceilalţi, chiar dacă-s plicticoşi ori neştiutori; au şi ei propria lor poveste.
Fereşte-te de gălăgioşi şi de sfădalnici; ei îţi amărăsc sufletul şi ţi-l îngreunează. Nu te compara cu ceilalţi, căci vei ajunge înfumurat ori chinuit, fiindcă mereu unii vor fi mai buni şi alţii mai răi decât tine.
Bucură-te de împlinirile şi de năzuinţele tale. Preţuieşte-ţi meseria, oricât ar fi ea de neînsemnată; e o adevărată avere în norocul schimbător al vieţii. Fii cu băgare de seamă în afaceri, căci lumea musteşte de înşelătorie. Dar nu dispreţui virtutea, acolo unde ea există: mulţi se zbat pentru idealuri măreţe şi peste tot în lume sunt fapte de curaj.
Fii tu însuţi. Mai cu seamă, fereşte-te de făţărnicie. Nu fi sfidător în iubire; căci, în faţa tuturor deşertăciunilor şi dezamăgirilor, ea rodeşte fără-ncetare, precum iarba.
Ascultă cu grijă sfatul anilor care-au trecut şi, cu seninătate, desparte-te de cele ce ţin de tinereţe.
Întăreşte-ţi sufletul ca să te aperi de nenorociri. Dar nu te lăsa pradă gândurilor negre. Multe spaime se nasc din istovire şi din singurătate.
Dincolo de rânduielile pe care ţi le statorniceşti, fii blând cu tine însuţi. Eşti copil al lumii, la fel ca arborii, la fel ca stelele; ai tot dreptul să fii aici.
Şi, fie că-nţelegi ori ba, lumea îşi vede de-ale ei, aşa cum îi e scris.
Şi, oricare ar fi strădaniile şi nădejdile tale, în zarva şi tumultul vieţii, fii împăcat cu propriu-ţi suflet. Cu toate prefăcătoriile, deznădejdile şi visele sfărmate, lumea e, totuşi, frumoasă. Păstrează-ţi conştiinţa curată. Caută să fii mulţumit.
(Traducere de Ileana Sandu)