Aseară s-a încheiat o eră. Cântecul de lebădă a legendei Ozzy Osbourne. Ieri milioane de rockeri, poate chiar un miliard au lăcrimat. Fie din casa lor, fie din fața scenei. Black Sabbath împreună cu Ozzy au format generații întregi, i-au schimbat, i-au maturizat, i-au transformat. Este inimaginabil că această epocă, începută acum 55 de ani, în 1970, s-a terminat aseară. Nu o să mai fie niciodată așa ceva. Oricum, știind că Ozzy a cântat aseară pentru ultima oară mi-a adus în ochi niște lacrimi dulci amărui. Amărui pentru că ar fi trebuit să fiu acolo, dar nu am prins bilete. Iar dulci pentru că mi-a crescut sufletul în mine văzându-l pe Ozzy cum trăiește fiecare secundă, fiecare clipă, a fost ceva de neimaginat și foarte emoționant. Ce am simțit eu aseară, ceea ce probabil au simțit milioane de oameni, este foarte greu de explicat cuiva care nu împărtășește dragostea pentru muzica asta. Cum ar fi ”Imaginează-ți cum ar fi să cânte Vali Vijelie pentru ultima oară?”, nu poți. Aseară s-a scris istorie. Oricum Ozzy Osbourne poate doar să plece, pentru că Ozzy nu o să moară NICIODATĂ.🤘
