Ciprian Năprădean
În timp ce peste oraşele din Ucraina cad bombe, peste minţile noastre ale românilor cad cuvinte, dezinformare şi fake news. În preambulul alegerilor parlamentare din 28 septembrie a.c., din Republica Moldova, maşina de propagandă a Moscovei s-a reactivat. În România se poartă un altfel de război decât în Ucraina, unul invizibil, dar la fel de nociv. Un război al cuvintelor şi al manipulării. Un război pentru a cuceri ceea ce este mai periculos de subjugat decât un teritoriu: mintea umană.
Un nou comunicat aberant al Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR) susţine că NATO vrea să transforme Republica Moldova în „carne de tun” împotriva Rusiei. Vă este cunoscută reţeta? E una veche: frică, conspiraţii, apel la emoţie şi… mii de distribuiri pe reţelele sociale. Sub umbrela „neutralităţii” şi a „păcii”, naraţiunile pro-Kremlin se strecoară în casele românilor prin Facebook, TikTok şi grupuri obscure de Telegram. Aşa-zisele ştiri despre „înrolări în masă”, „F16 româneşti doborâte deasupra Odesei” sau „Macron ne bagă în război” sunt armele informaţionale ale lui Putin.
Când încrederea în acest criminal de război a crescut in România într-un an cu aproape 40 %, trebuie să ne întrebăm unde am greşit.
Barometrul INSCOP din iulie 2025 arată că Vladimir Putin, dictatorul responsabil de invazia Ucrainei, de crime de război şi de teroarea zilnică la graniţa noastră, este privit favorabil de 15,6% dintre români (in creştere cu 37% faţă de anul trecut). Acesta este eşecul colectiv al unei societăţi expuse ani de zile la manipulare şi fără anticorpi împotriva dezinformării.
În spatele acestei mutaţii de percepţie stau vectori ai propagandei precum Călin Georgescu, omul care a vorbit despre „înţelepciunea rusă” ori George Simion, care, sub masca suveranismului, legitimează retorica Kremlinului şi preia teme preferate ale propagandei ruse: „distanţarea de Ucraina”, „neutralitatea”, „dictatura Bruxelles-ului”. Aceşti lideri nu sunt doar complici ideologici, sunt buldozerele cu care Rusia nivelează terenul pentru capturare României.
În weekendul trecut, fiind in Republica Moldova, am sesizat o campanie febrilă pro-UE la posturile de radio moldoveneşti. Campania îmi pare însă că seamănă izbitor, in rigiditatea ei, cu cea a lui Ciucă, dacă-l mai ţineţi minte, ăla care ne-a umplut drumurile cu „un ostaş în slujba ţării”. Pentru aceleaşi alegeri parlamentare din septembrie 2025 se agită şi propaganda rusă. Ea este mai directă si mai conspirativă. Naraţiuni precum: Maia Sandu vrea război, NATO pregăteşte un cap de pod împotriva Rusiei, Chişinăul vrea unirea cu România pentru a „ataca Moscova” sunt toate copy-paste din „manualul Donbasului”. România trebuie să privească spre Moldova nu doar cu solidaritate, ci si cu auto-reflecţie, pentru că exact aceleaşi tehnici au fost testate şi la noi.
Putin nu are nevoie să trimită tancuri în România şi Republica Moldova. Are aici arme mult mai subtile si mai eficiente: influenceri, pagini Facebook, ziarişti, grupuri de Telegram şi trolli care transformă tineri demotivaţi şi pensionari revoltaţi în adepţi ai „liderului anti-globalist”. Mintea cucerită nu mai trebuie forţată. Ea votează şi distribuie „masiv” fake news-uri.