Prof. Mihai Teodor Naşca
Motto: „Nu sunt un cercetător ştiinţific în sensul academic al cuvântului, dar m-a atras de mic acest miracol care este folclorul… (Vasile Conţiu, 1936-2000)
Pe 19 februarie 1936, se năştea, în comuna Râciu judeţul Mureş, Vasile Conţiu. Îndrăgostit de satul său natal, mândru că se trage din Câmpia Transilvană, Vasile Conţiu a învăţat aici să doinească, să cânte purtata şi învârtita ca nimeni altul. Cu această zestre, a urmat cursurile Şcolii Populare de Arte din Târgu-Mureş, după care a ajuns la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde a făcut parte din Ansamblul artistic al studenţilor, condus de taragotistul Dumitru Fărcaş, alături de care a fost laureat la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului studenţesc.
Întors în Târgu Mureş, a fost prezent pe scena Ansamblului Artistic „Mureşul” timp de doi ani, rămânând, mai apoi, un colaborator permanent al acestuia şi al altor orchestre şi ansambluri folclorice profesioniste şi de amatori, cu care întreprinde numeroase turnee în ţară şi străinătate.
Din 1967 până în 1997 lucrează la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare ca referent de specialitate, unde îndrumă şi coordonează activitatea artistică a formaţiilor muzicale de amatori, iniţiind în acelaşi timp o serie de manifestări cultural-artistice: Festivalul coral Cântare mureşeană, care s-a desfăşurat pe parcursul a XIX ediţii, antrenând zeci de formaţii corale; Festivalul fanfarelor Armonii de toamnă, care s-a desfăşurat pe parcursul a X ediţii; Festivalul-concurs Flori de pe Mureş (pentru solişti vocali de muzică populară;Festivalul-concurs Cântă strună şi răsună, rezervat tarafurilor mici, în formulă de trei, şi grupurilor vocale folclorice, Festivalul de datini şi obiceiuri tradiţionale de iarnă Florile dalbe, flori de măr, festival care se desfăşoară anual, începând cu 1985.
Ca profesor la clasa de canto-popular, din anul 1970, din cadrul Şcolii Populare de Arte din Târgu-Mureş, a descoperit, iniţiat şi şlefuit nenumărate talente.
Cea mai mare pasiune a lui Vasile Conţiu a fost aceea de cântăret, de interpret al cântecului popular. În această ipostază il găsim prezent în emisiunile de radio şi televiziune din ţară (Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Bucureşti), mai ales cu cântece specifice Câmpiei Transilvaniei.
În urma colaborării cu studioul Electrecord apare discul Interpreţi din Transilvania, unde, alături de Suzana Danciu, Silvia Tămaş şi Ionel Pop, Vasile Conţiu este prezent cu patru melodii: M-a facut mama lunea; Cand eram la maica mea; Zi-i ceteraş, de jucat; Mândruţă de pe câmpie. A publicat numeroase culegeri corale, prelucrări şi armonizări de folclor ale compozitorilor locali şi din tară, cu scopul firesc de a lărgi şi diversifica repertoriul formaţiilor corale mureşene.
S-a preocupat în permanenţă de culegerea, notarea şi publicarea folclorului literar-muzical din toate zonele folclorice ale judeţului Mureş, în zeci de pliante şi caiete de folclor, colaborând la selectarea şi notarea cântecelor pentru culegerile de folclor La mândruţa pe câmpie, a lui loan Velcherean (1972); Du-te dor cu dorurile (1974): Flori din Bichiş (1975); Peste Mureş, peste tău, a lui Pavel Tornea (1978); Pe Mureş şi pe Câmpie a lui Vasile Pop (1979) şi Folclor literar-muzical din Gâmbuţ, a lui Biro Iosif.
Publică sub semnatura proprie culegerea de folclor literar-muzical din comuna Râciu – Peste Pod, la Stupătură (1992); culegerea de folclor poetic-muzical din judeţul Mureş – După Deal, Rasare Luna… (1993) şi culegerea de colinde – Florile Dalbe, Flori de Măr (1996).
PROFESORUL ŞI CÂNTĂREŢUL VASILE CONŢIU
„Vasile Conţiu nu este un vorbăreţ. Cei care îl cunosc ştiu ca nu vorbele sunt punctul lui tare, ci munca pe tăcute, efortlul în surdină dar continuu şi tenace. (…) El însuşi un fiu al Câmpiei, din cazanul molcom al Râciului s-ar putea spune că trăieşte cu muzica populară care l-a învăluit din anii copilăriei. Nu numai că se hrăneşte cu minunatul cântec popular românesc, dar Vasile Conţiu este omul din umbră care inoculează şi altora dragostea pentru ghiersul popular, le şlefuieşte cu discreţie talentul, le stimulează pasiunea şi apoi îl trimite în lume să cânte dragostea şi dorul pământului acestuia, să ne doinească visele şi speranţele. Gustând el însuşi din nectarul inefabil al succesului ca solist, în ţară şi peste hotare, nu a considerat datoria încheiată, ci, din contră, s-a aşezat gospodăreşte lângă multe serii de aspiranţi la faima de cântăreţi populari. (…) (Iulius Moldovan – Omul de dincolo de „rampă” , Steaua Roşie (10 iulie l983)
„Să ai vocaţia cântului, înseamnă să te cheme şi să te tulbure mai mult decât pe alţii doina, balada sau cantecului dc joc. Din această categorie privilegiată de oameni face parte şi Vasile Conţiu. Calităţile lui vocale, muzicalitatea, sensibilitatea şi autenticitatea interpretărilor sale, îl recomandă pe Vasile Conţiu ca pe unul dintre cei mai buni solişti vocali de muzică populară din judeţ (Prof. loan Cernea – Mureş, pe marginea ta…, Steaua Roşie, 4 februarie 1984)
„În munca lui de profesor şi îndrumător al interpreţilor de muzică populară, Vasile Conţiu a fost fidel principiilor didactice generale – cerându-le discipolilor săi să coreleze permanent cunoştinţele şi îndrumările primite cu activitatea lor practică de culegere şi prezentare scenică a folclorului, să discearnă între autenticul folcloric şi contrafacere, să muncească sistematic şi continuu, să nu mizeze pe succesul facil, să ţie temeinici în pregătirea lor artistică şi folcloristică. De asemenea, cei care i-au fost elevi sau au beneficiat de îndrumările sale au deprins să perceapă şi să înţeleagă frumosul, şi-au dezvoltat gustul estetic, au învăţat armonia, simplitatea, naturaleţea în muzică şi în textul poetic, în costumaţie, în ţinuta scenică. Şi au mai învăţat să-şi respcete „instrumentul” inegalabil şi de neînlocuit cu care au fost înzestraţi de soartă – vocea umană – a cărei igienă este o obligaţie primordială a solistului vocal. (…)”(Mircea Art. Mihail – Profesorul, Stâna nr. 1-4,1994)
„Colecţia de folclor râcean a domnului Vasile Contiu este o serioasă tentativă de monografie folclorică a unui sat, un document estetic, moral, de limbă şi sensibilitate pe care îl vom preţui la adevărata lui valoare abia peste ani. Lipsindu-ne atunci cu desăvârşire acest univers mental, moral, estetic şi de sensibilitate, care este universul rural de azi, ne vom întoarce la cartea domnului Conţiu şi vom trăi cu ea sub frunte zile si nopţi de nostalgii.”
(Conf.univ. Serafim Duicu – Introducere la volumul Peste Pod, La Stupătura de V.Conţiu)
„Cine nu-l cunoaşte pe Vasile Conţiu în acest judeţ de pe Mureş şi Câmpie? A colindat toate satele, a instruit sute de formaţii artistice, a stat de vorbă cu sumedenie de deţinători de nestemate folclorice, le-a cules şi le-a ordonat în două cărti: Peste pod, la stupătura şi După deal, răsare luna, amble conţinând folclor literar-muzical(…). Dar, mai mult decât a sprijini culegerea creaţiei populare, acum pe cale de dispariţie, a reînnodat tradiţia mureşeană de editare a folclorului muzical. Vasile Conţiu este, de aceea, demn continuator al lui Aurelian Borsianu care, prin anii ’20 – ’30, realiza pentru prima dată în judetul Mureş, un asemenea travaliu în lucrarea Jocuri ardeleneşti. Pe de altă parte, Vasile Conţiu, ca absolvent de Conservator şi mai ales fin şi talentat interpret al cântecului din Câmpia Transilvaniei, a beneficiat atât de armele specialistului, cât şi de zestrea genetică, interioară a aceluia care are în structură melodia, moştenită odată cu primul sărut al mamei. De aici credibilitatea transcripţiilor sale pe note şi nu, în ultimul rând, valoarea lor de autenticitate. Fiindcă valoarea de document o conţin intrinsec atât versurile populare, cât şi melosul. (…)” (Melinte Şerban – Vasile Conţiu, După deal, răsare luna, Stâna nr. 1-4, 1994)
„Vasile Conţiu ne dă a treia carte învrednicită cu acelaşi rost: neuitarea. Voit sau nu, succesiunea în timp a cărţilor lui Vasile Conţiu se constituie într-un triptic spiritual cu pregnanţă în definirea specificului nostru naţional; folclorul spus sau cântat configurează o mitologie românească inconfundabilă, căreia nu-i este străin nimic din ceea ce ne este caracteristic.
Colindul, asupra căruia Vasile Conţiu se apleacă cu atâta pioasă dragoste şi caldă pricepere, este oază de calm a creaţiei orale, zona de echilibru şi împăcare cu sine a autorilor anonimi, fie că sursa colindului este biblică, fie că este laică. Sublimul şi tragicul, sacrul şi profanul sunt coordonate de rezistenţă ale colindului românesc, dar şi criterii de clasificare, subtil aplicate de autorul culegerii în gruparea pe capitole a materialului adunat. (…) Din acest spaţiu tulburător şi tainic al Câmpiei transilvane s-a ivit, iată!, un nou colindător, ale cărui daruri sunt iubirea, talentul si profesionalismul în ale frumosului etern pe care le risipeşte generos în casele noastre: Dar pe tine, colindătorude, cine te va colinda? (Iulius Moldovan – Colindătorule, pe tine cine te colindă?) sursa -mihainasca.wordpress.com
***
Într-o lume în continuă schimbare, folclorul rămâne ancora care ne leagă de rădăcini, de identitatea noastră profundă şi de glasul neamului românesc. Festivalul „In memoriam Vasile Conţiu” nu este doar un omagiu adus unui om care a iubit şi a slujit cu pasiune cântecul popular, ci şi o dovadă vie că tradiţiile nu mor atâta timp cât sunt purtate cu mândrie mai departe. Emoţia, costumul, doina şi jocul adunate în acest eveniment ne reamintesc că folclorul nu este doar o amintire a trecutului, ci o comoară vie, care merită preţuită, transmisă şi trăită. Iar fiecare notă, fiecare vers, fiecare pas de dans devine o promisiune că sufletul românesc va continua să vibreze, generaţie după generaţie. (foto – https://folclor-romanesc.ro/vasile-contiu-biografie/vasile-contiu…)