Dr. Irina Mateieş , medic primar de medicină de familie/nutriţionist, specializat în nutriţie oncologică
Unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le aud de la pacienţi sau familie/prieteni este: „Până la urmă ce e bine să mănânc? Că ba aud una, ba alta…Acum e bună cafeaua, acum e rea cafeaua”. Şi tot aşa despre toate alimentele.
Şi sincer, înţeleg perfect. Pare că nutriţia e un domeniu plin de controverse, unde nimeni nu se pune de acord. Dar realitatea e puţin mai nuanţată – şi vreau să v-o explic mai clar.
În nutriţie pot exista mai multe perspective şi fiecare vine cu un scop diferit:
*Cercetătorul lucrează în laborator sau în studiile clinice. Caută mecanisme de acţiune („cum” funcţionează un aliment sau un compus), studiază lucruri noi, experimentează pe linii celulare, animale sau uneori pe oameni, în grupuri mai mici sau mai mari. Rezultatele sunt interesante, dar de multe ori nu sunt gata să fie aplicate direct în viaţa reală.
*Clinicianul – adică medicul sau dieteticianul care lucrează direct cu pacienţi – are un scop diferit: caută aplicabilitate practică, siguranţă, eficienţă reală, demonstrată. Ne uităm la meta-analize, ghiduri internaţionale şi experienţa din cabinet. Uneori, trebuie să spunem „încă nu ştim sigur” sau „nu se aplică în cazul tău”, chiar dacă în media se vorbeşte entuziast despre un nou superaliment sau supliment.
*Pacientul, însă, primeşte majoritatea informaţiilor printr-un filtru numit media – fie că e vorba de ştirile de la televizor, fie de TikTok sau Facebook. Iar acolo, scopul principal este să atragă atenţia. Aşa că titlurile sunt adesea bombastice, de genul „Alimentul care omoară celulele canceroase” sau „Ce să NU mai mănânci niciodată!”.
E de înţeles că aceste mesaje creează confuzie şi aşteptări nerealiste – mai ales când nu fac diferenţa între ce s-a testat într-un eprubetă şi ce funcţionează în tratamentul real al unui pacient oncologic.
Din păcate, în tot acest zgomot informaţional, se pierde adesea focusul pe lucrurile cu adevărat importante în timpul tratamentului oncologic:
-prevenirea malnutriţiei,
-menţinerea masei musculare,
-combaterea efectelor secundare ale tratamentului oncologic care au impact nutriţional.
Acestea nu sunt subiecte „sexy”, nu apar în titluri virale, dar pot face diferenţa dintre un tratament tolerat bine şi unul întrerupt din cauza complicaţiilor. Ce vă recomand:
-Când auziţi o informaţie nouă despre nutriţie, întrebaţi-vă: „De unde vine? E o ştire? Un studiu? O recomandare medicală?”
-Întrebaţi-vă medicul sau dieteticianul dacă se aplică în cazul dumneavoastră. Ce funcţionează pentru o persoană sănătoasă poate fi riscant în context oncologic.
-Şi cel mai important: nu ignoraţi lucrurile simple şi esenţiale, doar pentru că nu sunt spectaculoase.
Nutriţia nu e haotică, chiar dacă există încă multe întrebări la care răspunsul nu este clar. Este un domeniu relativ nou şi în continuă evoluţie, iar uneori e nevoie de un ghid de încredere ca să faceţi ordine în informaţiile primite. Asta încerc să fac şi eu – şi vă mulţumesc că sunteţi aici.