„Aurelian avea capacitatea unică de a imprima oricărei melodii darul său, harul său, de aceea orice cânta el era hit sau devenea hit. A fost de neînlocuit.” Aura Urziceanu
Mort subit la numai 44 de ani, Aurelian Andreescu (12 mai 1942 – 22 iulie 1986) este considerat una dintre cele mai mari voci masculine pe care le-a avut muzica uşoară românească. În urma sa au rămas peste 200 de melodii celebre în Epoca de Aur, „Copacul”, „Fluierând pe stradă”, „Oameni”, „Tu ești primăvara mea”, „Un fluture şi-o pasăre”, „Vreau numai soare” sunt doar câteva dintre melodiile cu care a cucerit publicul imediat. A lăsat o amprentă durabilă în muzică, fiind apreciat atât pentru talentul său vocal, cât și pentru carisma sa.
Andreescu nu a avut vreo pregătire formală în muzică, el a urmat cursurile Facultății de Arhitectură, dar, vocea sa distinctivă și interpretările pline de sensibilitate i-au adus un loc special în inimile fanilor și în istoria muzicii românești. Avea 21 de ani când a debutat la Festivalul Național de Muzică de la Mamaia, în 1963, cu melodia ”În tot ce e mai frumos pe lume”, de Elly Roman și în scurt timp a devenit celebru și peste hotare, primind mai multe premii în străinătate.
Artistul a trebuit să navigheze între exprimarea creativității și constrângerile ideologice ale regimului comunist, a fost interzis la televizor în perioada sa de glorie, din cauza perciunilor și a părului lung, avea curajul să poarte culori şi modele inovatoare, neobişnuite pentru epoca respectivă și să cânte în engleză la baruri şi chiar pe scena Festivalului de la Mamaia. În anul 1971când a adus acasă Cupa Europei, la întoarcerea în țară n-a avut parte de nicio primire din partea oficialilor sau măcar a jurnaliștilor vremii. Nu câștiga pe măsura succesului său, fosta sa soție, Mariella, declara pentru presa națională că, deși Aurelian avea deja 20 de ani vechime în muzică, mașinistul care trăgea cortina la spectacolele sale avea un salariu mai mare. Învăţa limbi străine cu o uşurinţă rar întâlnită, se descurca foarte bine în rusă, franceză, engleză, spaniolă şi italiană.
De departe însă, cea mai mare dramă a vieții artistului a fost neputința de a avea propriul copil. Marele artist a fost căsătorit de două ori – prima oară în 1968, cu Anna Ciumetti, iar apoi cu Mariella Anne Dumitru, în 1978, cea care i-a rămas alături până în ultima clipă. În 1980, Aurelian și Mariella au adoptat un copil de la orfelinat, Mirel, care avea doi ani la vremea aceea.
Andreescu a fost marcat de o hepatită netratată din copilărie, iar în 1985, pe fondul consumului de alcool și al frământărilor interioare, a avut o comă hepatică. Medicul care îl salvase atunci a insistat ca Aurelian să nu mai meargă pe litoral și să evite expunerea la soare, însă la 22 iulie 1986, artistul era la un restaurant din Eforie Nord. Aici, câțiva admiratori l-au îndemnat să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. După ce a interpretat două melodii, i s-a făcut rău, a intrat în comă și a murit în aceeași seară la Spitalul Județean din Constanța.
Într-o lume condusă de regimul comunist, plină de zgomote și de mesaje repetitive, vocea lui autentică a devenit o punte de conexiune cu oamenii. Astăzi, numele său rămâne asociat cu o perioadă de aur a muzicii românești, iar interpretările sale continuă să fie ascultate și apreciate de noile generații .Viața și cariera lui Aurelian Andreescu reprezintă o dovadă a talentului și pasiunii pentru muzică, un simbol al pasiunii și al sincerității în arta interpretativă, care depășesc timpul și trecerea anilor.