Acum două săptămâni mi-am exprimat o fărâmă din ceea ce înseamnă Ozzy Osbourne pentru mine. Odată cu cântecul său de lebădă, s-a încheiat o eră. Aseară, întorcându-mă cu mașina în oraș, mi-am deschis telefonul să văd ce se mai întâmplă și am trăit un șoc imens: de doar două minute fusese anunțată vestea morții lui Ozzy. O veste care a îndurerat milioane de suflete. Prințul Întunericului a trecut în neființă. Un om, un idol, un salvator.Acesta s-a născut într-o familie fără posibilități. Viața lui părea pecetluită într-o fabrică. Dar, odată cu întâlnirea fostului său coleg de școală, Tony Iommi, au inventat heavy metalul. A avut o călătorie inedită prin viață. Tot ce a însemnat curentul Ozzy Osbourne a inspirat și format generații peste generații.Așa cum am spus și în editorialul precedent, despre concertul său de adio: el poate pleca doar din forma sa fizică, dar trăiește și este viu prin fiecare vers pe care îl ascultăm. Un om nonconformist, un revoluționar a tot ce înseamnă muzică.Pentru mine, vestea morții lui a fost foarte dureroasă. Am o relație specială cu melodiile lui. Uneori mi se mai spune chiar că aș semăna puțin cu el când era tânăr.Momente importante din viața mea se vor învârti în jurul melodiilor lui. Într-o lună împlinesc frumoasa vârstă de 18 ani, iar melodia pe care voi dansa cu mama este una de la el: “Mama, I’m Coming Home”. Fratele meu s-a căsătorit anul trecut. El a ales să țină secretă melodia pe care avea să danseze cu soția lui până în momentul respectiv. Eu o voi dezvălui de pe acum, chit că probabil nici nu-mi cunosc încă viitoarea soție. Este chiar o melodie de la Ozzy Osbourne: “I Just Want You”.Până acum, acest om a avut o influență imensă asupra mea și asupra a milioane de oameni. Stilul său de viață haotic nu l-a împiedicat să creeze muzică extraordinară. Vocea lui Ozzy a fost, este și va rămâne una dintre cele mai unice din istoria muzicii, din toate timpurile.Tot ce mai pot spune — și cred că vorbesc în numele tuturor celor care i-au apreciat muzica — este că e senzațional faptul că a reușit să își ia adio de la public. Și în ce fel a reușit! Și-a riscat viața pentru acest spectacol. Nu și-a luat tratamentul împotriva bolii care l-a distrus, adică Parkinson, doar pentru a putea atinge din nou notele de altădată.Ozzy, de aici, de jos, sperăm că te bucuri de revederea cu Lemmy, Randy și mulți alții pe care i-ai pierdut.Noi îți mulțumim că ai existat și ne-ai făcut atât de fericiți pe toți cei care ți-am ascultat muzica.
Adrian Murariu