Ileana Sandu
„Multe dintre cele mai bune amintiri din viaţă se întâmplă între o undiţă şi un apus.” (Henry David Thoreau, filosof şi naturalist american)
Pescuitul nu este doar o activitate de agrement, ci un stil de viaţă profund ancorat în istorie, tradiţie, echilibru interior şi conexiune cu natura. De necesitatea de supravieţuire în vremuri arhaice, până la o pasiune cultivată cu respect şi migală în societatea modernă, pescuitul continuă să inspire, să relaxeze şi să modeleze caractere.
Pescuitul este una dintre cele mai vechi activităţi umane.
Dovezi arheologice atestă practici de pescuit încă din epoca de piatră, cu peste 40.000 de ani în urmă. În antichitate, egiptenii, grecii şi romanii pescuiau cu suliţe, plase şi undiţe rudimentare. În Evul Mediu, pescuitul s-a organizat în bresle, iar în epoca modernă a devenit şi o formă de recreere aristocratică. În prezent, pescuitul sportiv şi de agrement coexistă cu pescuitul comercial, dar pentru mulţi a rămas o artă şi o formă de meditaţie activă.
Pescuitul nu se rezumă la simplul act de a prinde peşte. Este o activitate care implică: răbdare (uneori ore întregi de aşteptare liniştită); cunoaşterea naturii (vremea, fazele lunii, comportamentul speciilor); tehnică (alegerea momelii, a sculelor potrivite, a locaţiei ideale); disciplină şi rutină (mulţi pescari au obiceiuri bine stabilite şi de la care nu se abat niciodată); respect faţă de natură (pescuitul responsabil implică protejarea apelor şi a faunei acvatice).
Studii şi experienţe personale arată că pescuitul: reduce nivelul de stres; stimulează concentrarea; încurajează mişcarea în aer liber; întăreşte conexiunea cu natura; poate avea efect terapeutic asupra anxietăţii şi depresiei; creşte stima de sine, deoarece fiecare captură este o reuşită personală.
Pescuitul este, în multe privinţe, o formă de meditaţie activă, iar a fi pescar înseamnă să trăieşti în ritmul naturii. Nu există alarmă mai blândă decât răsăritul peste apă şi nici mai mare provocare decât liniştea unei aşteptări ce pare, uneori, fără sfârşit. Pescarul adevărat este un om al echilibrului şi al tăcerii: introspectiv, calm, atent la detalii. Este cel care se trezeşte la 4 dimineaţa nu cu oboseală, ci cu entuziasm, care îşi cunoaşte undiţele ca pe prelungirea propriilor mâini, care vorbeşte cu drag despre „locurile lui” şi care îşi aminteşte fiecare captură ca pe o poveste. Este şi cel care, de multe ori, prinde şi eliberează peştele, nu pentru a-l duce acasă, ci pentru că ceea ce caută este liniştea, nu hrana.
Fiecare pescar are măcar o poveste despre „peştele care a scăpat”. În cultura pescărească, aceste poveşti nu sunt doar exagerări, ci forme de legendă, spuse cu mândrie şi umor în jurul focului. De la întâmplări cu pescari care au dormit pe mal şi s-au trezit cu peşti muşcându-le din momeală, până la capturi record pierdute în ultima clipă, folclorul pescăresc este plin de farmec şi mister. Orice pescar are un „monstru” care i-a scăpat. Unele poveşti sunt simple exagerări, altele adevărate epopei personale. Dar toate au ceva în comun: dorul de apă şi bucuria unei amintiri care nu se uită niciodată.
Una dintre cele mai frumoase poveşti despre pescuit, dar şi o profundă meditaţie despre luptă, demnitate şi rezistenţă în faţa sorţii, operă emblematică a literaturii universale, este, fără îndoială, romanul „Bătrânul şi marea” („The Old Man and the Sea”) al lui Ermest Hemingway (1899-1961) scriitor şi pescar pasionat, roman inspirat, în parte, de propriile sale experienţe de pescuit îlargul apelor cubaneze.
Povestea urmăreşte viaţa unui pescar cubanez bătrân, Santiago, care trece printr-o perioadă grea – 84 de zile fără să prindă niciun peşte. Hotărât să-şi demonstreze încă o dată valoarea, pleacă singur în largul oceanului. Acolo, reuşeşte să agaţe un marlin uriaş, mai mare decât barca lui, şi începe o luptă titanică de mai bine de trei zile şi trei nopţi.
Santiago reuşeşte în cele din urmă să ucidă peştele, dar pe drumul spre casă, sângele marlinului atrage rechinii, care sfâşie corpul capturii. Bătrânul ajunge la ţărm epuizat, cu doar scheletul peştelui legat de barcă – însă cu fruntea sus, învins doar fizic, dar nu în spirit.
Concluzia autorului – devenită un citat memorabil: „Omul nu este făcut pentru înfrângere. Un om poate fi distrus, dar nu poate fi înfrânt”.
Curiozităţi pescăreşti
*Cel mai mare peşte prins în România a fost un somn de aproape 2,5 metri, capturat în Dunăre.
- În Japonia, pescuitul cu cormorani este încă practicat – o tradiţie veche de peste 1.000 de ani.
- Unele specii de peşti, cum ar fi carp koi, pot trăi peste 100 de ani.
- În Delta Dunării, există peste 70 de specii de peşti, Delta fiind un paradis pentru pescari.
România are o tradiţie pescărească veche, mai ales în zonele fluviului Dunărea, în Deltă şi în regiunile de munte cu lacuri şi râuri repezi. Dunărea şi Delta Dunării oferă unele dintre cele mai variate specii de peşte din Europa (ştiucă, somn, crap, biban, avat etc.). Există o cultură bogată a pescarilor locali, dar şi o comunitate activă de pescari sportivi, care participă la concursuri, tabere şi forumuri de profil.
Lacurile artificiale şi bălţile private din jurul marilor oraşe au transformat pescuitul într-o activitate accesibilă chiar şi pentru cei care trăiesc în mediul urban.
În judeţul Mureş, pescuitul recreativ este atât o tradiţie locală, cât şi o experienţă reglementată: cele mai frumoase bălţi şi lacuri sunt la doar câteva zeci de kilometri de Târgu Mureş, dar accesul legal presupune permis AJVPS şi respectarea perioadelor de prohibiţie. Pentru cei dornici de peisaje liniştite, capturi locale (de la caras la crap, somn, şalău) şi reguli clare, Mureşul este o alegere excelentă.
Printre cele mai populare locuri pentru pescuit se numără:
- Hanul Pescăresc şi lacurile din Câmpu Cetăţii (comuna Eremitu)
- Ferma Piscicolă Glodeni (comuna Glodeni / Păingeni), care are 6 lacuri piscicole (218 ha), cu specii precum crap, şalău, ştiucă, amur, biban etc.
Crapul de Glodeni este apreciat pentru carnea de calitate superioară (grăsime sub 3%) datorită solului argilos şi apei curate – rivalizând cu cea din Delta Dunării .
Alte lacuri amenajate în jurul oraşului: Voivodeni, Tăureni, Cipău, Şăulia, Zau de Câmpie etc.
Pescuitul este un stil de viaţă care cultivă răbdarea, respectul pentru natură şi liniştea interioară. Este o activitate care leagă oameni de toate vârstele şi clasele sociale, care educă şi relaxează în acelaşi timp. Într-o lume grăbită şi agitată, pescarul este simbolul celui care ştie să stea, să aştepte şi să observe. Poate de aceea, pescuitul nu va ieşi niciodată din „modă” – pentru că el răspunde unei nevoi fundamentale: liniştea sufletului.
***
Într-o lume tot mai agitată, pescarul rămâne omul care ştie să tacă, să aştepte şi să se bucure de simplitatea unui fir întins peste apă. Nu prada contează, ci călătoria – iar pescuitul, dincolo de undiţă, este, în sine, o lecţie de viaţă. (documentare: fishandski.com, fullfocus.com, naturalgear.com, ajvpsmures.ro; foro – pixabay.com.