Mihai Teodor Naşca
Da, sunt aceia în inima cărora iubirea nu şi-a făcut loc, au trăit mereu în reproşuri şi nu pot altceva să facă decât să bage de vină, că poate e mai comod cuvântul acesta!
Dacă e albă, e prea albă, dacă e mare trebuia mai mică, dacă e prea repede de ce nu a venit mai târziu. Sunt aceia care scornesc mii de scenarii pe care le transmit mai departe, evident fără nicio valoare de adevăr, că vorba aceea, lor Dumnezeu le-a transmis că sunt perfecţi şi trebuie să găsească o vină la orice!
Traian Dorz, un poet creştin, spunea că dacă nu poţi spune ceva bun despre un om atunci mai bine nu spune nimic. Dar pentru asta îţi trebuie înţelepciune. Trebuie să fii deştept să ştii să taci şi când să taci, ca dacă te ia cineva la puricat nu eşti cu nimic mai bun decât cel pe care îl critici.
Atunci când nu ai nicio reuşită, împlinire personala sau profesională, când ai prea mult timp şi lipsa de activităţi dezvolţi tot felul de frustrări, neîmpliniri, furii, te roade invidia şi te îmbolnăveşti de ficat!
Atunci când nu ştii să te bucuri de propriile reuşite, sau de ce ti-a dat bunul Dumnezeu, când nu îţi găseşti timp să îi urmăreşti pe ceilalţi când se scoală şi când se culcă, înseamnă că eşti frustrat cronic, fără şanse de vindecare, iar mintea ta e la genunchiul broaştei.
Ce îmi plac oamenii ăştia care sunt mereu Gică Contra, ei mereu le ştiu pe toate şi părerile lor sunt, practic, universale. Sunt convins că sunt şi buni creştini, prezenţi la orice liturghie, din care prea multe nu au învăţat, şi gata să pună la punct pe cel care nu a făcut sau gândit ca el! Să îţi devorezi aproapele doar pentru că nu este după chipul şi asemănarea ta e clar un lucru creştinesc! Oare, cât mai trebuie să îngăduie Dumnezeu necazuri să ne trezim că suntem frunze în vânt: vântul le poartă, ploaia le udă, soarele le arde, iar la timpul cuvenit putrezesc şi se fac pământ fără să se mai ştie de existenţa lor…
Dar nu, să nu ne lăsăm fraţilor: să găsim o problemă la fiecare rezolvare, că nici nu existăm dacă nu ne dăm cu părerea mereu în contra. La câte ştim noi, cred că găsim cusur şi Creatorului! Acei ce mereu au vreme pentru ce fac alţii sunt cei ce au o viaţă nesemnificativă, care nu se simt bine cu ei, care nu cunosc sentimentul real de iubire, mai ales de aproape şi care cred că dacă sunt mereu împotrivă fac o justiţie universală ce trebuie înfăptuită musai de ei!
Să vă culcaţi liniştiţi: iarba va creşte singură, apele vor curge mereu de sus în jos şi răutatea se plăteşte mereu cu boală fizică!
Voie bună din Ardeal!