Cel mai vechi monument din Cetatea Medievală a Sighişoarei adăposteşte o reprezentare a unui OZN, acesta era titlul știrii publicată în anul 2016 sub semnătura colegei noastre Dorina Matiş pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Presă Agerpres. De curând, Dan Negru, cunoscutul om de televiziune, a postat un videoclip realizat tocmai în Biserica Mănăstirii despre acest OZN citând presa internaţională.
Pentru conformitate, şi pentru că presa internaţională a preluat de la noi această ştire, vă prezentăm astăzi, în exclusivitate, povestea naşterii acesteia. De ce? Pentru că, fără lipsă de modestie, subsemnata a fost acolo şi a fost cea care a atras atenţia colegei Dorina, precum şi directorului Muzeului de Istorie din Sighişoara, că desenul cu pricina arată ca un OZN. Nu eram prima care făcea această remarcă, dar ştirile scrise de Dorina şi de mine la acea vreme au fost cele care au atras atenţia publicului asupra lucrării.
Povestea naşterii acestei ştiri începe pe 16 mai 2016 atunci când, împreună cu Dorina Matiş am făcut o deplasare la Sighişoara pentru a scrie despre o serie de lucrări descoperite în timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii. L-am avut drept ghid pe directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.
‘Biserica Mănăstirii este cel mai vechi monument din Sighişoara, datează din secolul XIII. În secolul al XVII-lea suferă de pe urma unui puternic incendiu, toată biserica arde, este refăcută şi atunci sunt adăugate o serie de picturi cum ar fi altarul, iar breslele îşi vor pune, la rândul lor, însemnele în locurile în care aveau băncile. Cu această ocazie apar şi o serie de reprezentări mai mult stilizate. Biserica este una evanghelică şi rolul imaginii este unul secundar sau puţin reprezentativ. Într-adevăr, în sacristia bisericii există o pictură cu o scenă religioasă, care reprezintă un nor – probabil că este vorba de ridicarea lui Ilie către cer – care seamănă cu o calotă şi poate duce la o reprezentare mult mai modernă, care să ne ducă cu gândul la un OZN. Dar este vorba despre viziunea artistului de la acea vreme care a făcut acest triptic. Posibil să fi fost un artist sighişorean, deoarece Sighişoara a avut în secolul al XVIII-lea câteva ateliere de tâmplărie de artă, oameni care făceau atât altare pentru bisericile protestante, cât şi mobilier orăşenesc pictat’, a declarat Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara.
El a spus că viziunea pare îndrăzneaţă şi ţine probabil de conceptul baroc, fiind vorba despre o pictură apărută în secolul XVIII, fiind considerată ‘o idee interesantă’.
‘Sincer, eu am văzut demult tripticul, nu prea i-am dat importanţă. Mulţi spun că e un OZN, seamănă, e o viziune a unui artist. Sunt ca desenele lui Leonardo da Vinci, poţi să le interpretezi’, a arătat Teşculă.
După ce ne-am terminat treaba, la o cafea, la o poveste, ne-am gândit că cel mai bun titlul pentru ştirea noastră ar fi: OZN pictat într-o biserică din Sighişoara. Aceste prime două ştiri au apărut pe Agerpres şi Radio România Târgu Mureş pentru prima dată.
Biserica Mănăstirii din Sighişoara are, însă, o importanţă istorică, relioasă şi culturală ce depăşeşte mult povestea acestui desen pe care noi azi îl asociem cu un OZN. Ea deţine primul izvor scris cu referire la Sighişoara, actul de atestare al oraşului din 1298, un act emis de Papa Bonifaciu al VIII-lea.
Potrivit directorului Muzeului de Istorie a Sighişoarei, Biserica Mănăstirii a fost iniţial o mănăstire dominicană şi în 1298 Papa Bonifaciu al VIII-lea ‘întăreşte fraţilor dominicani din Sighişoara dreptul de a acorda indulgenţe’.
‘Cu această ocazie apare prima denumire a oraşului, probabil oraşul fondat cu 50-60 de ani mai devreme, de altfel şi cronicarii oraşului menţionează că în jurul anului 1180 – 1191 este fondat oraşul. Prezenţa unei mănăstiri şi a ordinului dominican arată că deja localitatea era mare. Nu avea încă statut de oraş, statutul de oraş îl dobândeşte în 1337, când primeşte denumirea de civitas, ulterior devine oraş regal. Biserica Mănăstirii a fost iniţial o mănăstire dominicană, până la adoptarea reformei de către saşi, ulterior devine, cum este şi astăzi, biserică evanghelică, şi ceea ce păstrează este doar denumirea – în limba germană Klosterkirche, adică Biserica Mănăstirii’, a arătat Nicolae Teşculă.
Biserica Mănăstirii este importantă şi prin faptul că deţine numeroase covoare orientale de rugăciune, a doua colecţie din ţară după cea de la Biserica Neagră din Braşov.
‘După adoptarea reformei de către saşi, mulţi dintre comercianţii care ajungeau în Orient – şi prezenţa covoarelor în toate bisericile evanghelice din oraş arată legătura pe care Transilvania o avea cu părţile orientale, comerţul est-vest care se crea şi era dezvoltat în epocă – după ce se întorcea cu bine dintr-o astfel de călătorie, care putea să dureze şi o jumătate de an, dona bisericii un covor. Covorul era şi atunci valoros şi biserica putea, prin vânzarea lui ulterioară, să obţină bani pentru reparaţii sau alte lucrări. Ei fiind protestanţi nu se permitea aducea de odoare, de icoane, de statui şi aşa mai departe, şi atunci comercianţii au apelat la aceste covoare pentru a mulţumi Divinităţii că au scăpat cu bine dintr-un voiaj de călătorie’, a mai spus Nicolae Teşculă.
Sanda Viţelar
Foto: Dorina Matiş, Agerpres, mai 2016