Simona Mihuţiu
Cartea Doinei Pologea Berceanu, „Virgil Mailat. Povestea regelui berii din România” este o carte de memorii, scrisă în stil publicistic, structurată inspirat sub formă de interviu. Neîndoielnic, cartea are subiectivismul celui care îşi expune memoriile – în cazul de faţă Virgil Mailat, întrucât în orice carte autobiografică autorul expune ce şi cât doreşte din experienţa, trăirile şi amintirile sale.
Pentru cei de peste Ocean, Virgil Mailat ar putea fi întruparea „visului american”. Copilul sărac al lui Dumitru Mailat, fost deţinut politic şi al Irmei Izsák, ajunge în cele din urmă milionar prin propriile puteri!
Lectura acestei cărţi mi-a întărit convingerea că nicio viaţă nu este banală, că specia umană este atât de uluitoare în diversitatea sa, niciodată cunoscută pe deplin. Ea continuă să uimească, mereu şi mereu, prin unii dintre semenii săi. Nu m-am gândit niciodată până acum că în spatele savorii amărui a unui pahar de bere se află o întreagă epopee!
Ne putem permite o încercare de configurare a personalităţii complexe a eroului acestei cărţi, Virgil Mailat, în conectivitate cu reţeta de succes necesară surmontării unei stări materiale precare, ba chiar excederii ei cu prinos.
Virgil Mailat, cel care a cunoscut şi mizeria, şi luxul, a fost luptător şi perseverent, trăsături de caracter moştenite de la ambii părinţi. Mama de etnie maghiară, măritată cu un român, s-a luptat întâi cu respingerea din partea comunităţii etnice din care plecase, apoi şi cu cea românească în care a intrat.
Cu un soţ devenit în contextul postbelic deţinut politic, a reuşit să crească 12 copii în condiţiile foametei şi sărăciei acelei perioade, să-i educe, aproape toţi reuşind să aibă studii superioare. Tatăl, pe de altă parte, din jandarm respectat a ajuns să fie condamnat de regimul comunist la temniţă grea, fiind trimis la „uzina de exterminare” – Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Poarta Albă – „locul în care în fiecare zi mureau câte 20 de deţinuţi” şi apoi la Aiud – „o temniţă cu nimic mai blândă”, supravieţuind acelor orori.
Cum „viaţa bate filmul”, Dumitru Mailat este jandarmul din Ulmi care l-a arestat pe ceauşescu în 1935 pentru activitate comunistă ilegală şi colaborare cu serviciile ruseşti de propagandă, episodul fiind povestit cu detalii în această carte. Şi, cum nimic nu este întâmplător, în 1989, după fuga lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu cu elicopterul, când pilotul, semnalând un pericol inventat, a aterizat, cuplul prezidenţial a fugit pe drumuri laterale, cei doi fiind opriţi în… Ulmi!
„S-a întors ca să se întâlnească, la Ulmi, cu conştiinţa lui?” a întrebat Doina Pologea Berceanu, semnatara cărţii. „S-a închis un cerc”, i-a răspuns Virgil Mailat.
Perseverenţa şi caracterul luptător s-au manifestat la Virgil Mailat în toate etapele vieţii. Copil fiind, suferise de foame, purtase stigmatul de a avea un tată fost deţinut politic. Cu toate acestea, Virgil a fost ambiţios şi studios, absolvind Facultatea de Industrie Alimentară.
Repartizat la Reghin, el nu s-a plafonat, ci şi-a sporit cunoştinţele în domeniul în care a activat – producerea berii, devenind ceea ce am putea numi fără rezerve, expert sau, cum a fost numit mai târziu, un „rege al berii”. Tot ca o ironie a sorţii, berea făcută în Reghin (berea Bucegi şi berea Silva) fiind cea mai bună din ţară la acea dată, a fost comandată de ceauşescu pentru protocolul Partidului, iar Virgil Mailat solicitat să pună bazele unei fabrici de bere de acelaşi calibru, la Scorniceşti, satul natal al dictatorului.
Pregătirea şi perfecţionarea continuă au fost esenţiale în realizările sale, indiferent de epoca la care s-a raportat, oferindu-i un ascendent în faţa colegilor, a şefilor ierarhici, a jucătorilor importanţi din industria berii. Obstacolele apărute în calea vieţii, care pe mulţi i-ar fi doborât, pe Virgil Mailat l-au îndârjit.
Hemiparetic după un AVC cerebral, nu s-a lamentat, ci şi-a ascuţit spiritul lucid, cumpărând un nou brand de bere şi investind în noi sectoare de activitate, construind un spital. A recunoscut cu francheţe dificultăţile abordării altui domeniu, cum este cel medical.
Ne surprinde că un om atât de documentat în profesia lui, a căzut atât de uşor pradă „vânzătorilor de iluzii” într-un sector aparţinând altei sfere profesionale, dar reacţia sa nu a fost una izolată, ci patognomonică pentru oricare om disperat în faţa pierderii celor dragi. El a cumpărat un fals „aparat de vindecare a cancerului”, cu o sumă imensă pentru a-şi trata ginerele.
Cu soarta este greu uneori de luptat! Cu toate acestea, nu s-a lăsat doborât şi… a învăţat să devină performant în managementul sanitar.
Pe cei care vor să deschidă o afacere, Mailat i-a sfătuit, „să se axeze pe un anumit domeniu, să-l înveţe foarte bine şi doar după aceea să intre în afaceri”.
Inteligenţa a fost o altă calitate necesară ascensiunii sale, ajutându-l în luarea deciziilor importante şi în negocieri, în capacitatea de a previziona evoluţia societăţii şi de a se adapta la orice condiţii socio-economice şi politice.
Curajul este o altă trăsătură de caracter, necesară în lumea afacerii, cât şi în viaţa de zi cu zi. Mailat ştia că va putea avea şansă în lumea afacerilor, doar dacă îşi va asuma riscuri.
Pasiunea a fost liantul care a legat toate celelalte calităţi. Este vorba atât de pasiunea de a studia, de a prospecta şi de a se perfecţiona în domeniu, dar şi de pasiunea de a „creşte” o afacere, acordându-i acesteia mult din timpul personal. Ingeniozitatea şi capacitatea de a găsi soluţii tehnice au fost determinate de inteligenţă şi dedicare.
Optimismul este o altă calitate care pare să fie indisolubil legată de antreprenoriat, fiind motorul ambiţiei! În acest sens, merită menţionate cuvintele lui Virgil Mailat de pe coperta IV: „Nimeni nu credea că ajungem unde am ajuns. Oricum, a fost nevoie de foarte multă muncă şi un pic de nebunie în povestea asta. Trebuie un picuţ de nebunie, care te ajută să visezi că ajungi acolo unde ceilalţi nu cred nicio clipă că ai putea ajunge”.
Peste toate, Virgil Mailat a avut competenţe certe de lider, acest lucru reieşind din menţinerea unor relaţii îndelungate cu asociaţii şi cu subalternii săi, impunând respect lor, dar şi competitorilor. La fel şi corectitudinea.
Remarcabil este faptul că şi-a dezvoltat afacerea într-un context defavorabil investiţiilor româneşti! Mailat a denunţat faptul că profitul marilor investitori străini în domeniu pleacă în afara ţării, în timp ce profitul afacerii sale a rămas întotdeauna în România.
Extrapolând, găsim principala explicaţie a pauperităţii actuale a statului român, a contracţiei economice – lipsa investiţiilor autohtone şi externalizarea pofitului marilor companii internaţionale în afara ţării în care au realizat acest profit, pe un fond de voit vid legislativ şi cu complicitatea decidenţilor, a deţinătorilor puterii. Iar când acestea se congruează cu propulsia non-valorilor, a prostiei, a aroganţei, rezultatele sunt cele pe care le vedem: un stat vulnerabil, în ciuda resurselor de care dispune.
Trebuie să subliniem şi remarca lui Virgil Mailat cu privire la lipsa prezumţiei de nevinovăţie în justiţia românească. Este adevărat însă, că majoritatea celor îmbogăţiţi „în mod ciudat şi inexplicabil, de la o zi la alta” după Revoluţie, au ajuns la un astfel de statut furând Statul român.
„Au fost unii care s-au îmbogăţit după revoluţie cu banii Statului care rămăseseră în străinătate. Erau firmele de import-export. În momentul revoluţiei, nişte baieţi deştepţi s-au dus repede şi au luat toate contractele neîncasate de afară. România avea de încasat câteva miliarde de dolari”.
Prin contrast, Virgil Mailat a muncit 20 de ani şi a făcut o fabrică de la zero, reinvestind dividendele şi acordându-şi salarii similare cu ale angajaţilor, starea materială personală bună venind abia când firma a adus un profit important. Este justificată pretenţia pe care a avut-o de la justiţie, de a fi capabilă să separe neghina de secară.
Dar şi pentru acest lucru este necesară o bună pregătire profesională, nu-i aşa? Ocupând o parte a unei pieţe care se dorea liberă pentru investitorii străini, a avut duşmani, a fost invidiat, a fost hărţuit, anchetat, dar corectitudinea l-a ajutat să iasă din aceste încercări cu fruntea sus.
Virgil Mailat şi asociaţii săi au îndrăznit să meargă pe calea visului lor într-un moment tulbure din punct de vedere social şi politic, în ‘90. „Securiştii conduceau încă, cum conduc şi azi. Dar dacă SRI-ul era în trecut sub partid, acum e peste ele, fiindcă la conducerea partidelor nu mai sunt oameni cu carte”, a comentat Virgil Mailat. A fost un drum construit prin muncă şi nu de puţine ori riscant.
Virgil Mailat s-a dus la cele veşnice, dar a rămas în urma lui o poveste de viaţă uimitoare şi, poate, un model de urmat…
(Volumul a apărut la Editura Vatra veche, 2025, director – Nicolae Băciuţ)
Doina Pologea Berceanu este Doctor în Filologie al Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1992. Printre volumele publicate se numără: Pescăruşii nu se tem de furtună, proză scurtă (Ed. „Ion Creangă”, Bucureşti, 1988), Muntele şi oglinda, proză scurtă (Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 1991), Noi povestiri după piesele lui Shakespeare (în coautorat cu Patrel Berceanu, Ed. „Dionysos”, Craiova, 1992), Fantastica făclie, versuri (Ed. „M.J.M.”, Craiova, 2002), Părtaşii Taborului, versuri (Ed. „Nico”, Târgu Mureş, 2007) – volum distins cu Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor, 2008, Tărâmuri şi purpuri, versuri (Ed. „Aius”, 2011), Omul care şi-a pierdut numele, antologie de versuri (Ed. „Tipo Moldova”, Iaşi, 2014), O fereastră spre sacru. Introducere în opera lui Bartolomeu Valeriu Anania, prefaţată de Dorin Ştefănescu (Ed. „Limes/Renaşterea”, 2018).
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Târgu Mureş, 2023, pentru volumul de versuri Măicuţa grădină (Editura „Aius”)
Cuvântul autoarei
Viaţa bate filmul
Doina Pologea Berceanu
Povestea vieţii lui Virgil Mailat bate filmul. De la copilul sărac (născut al doisprezecelea) unei familii în care tatăl a fost deţinut politic în regimul comunist, iar mama s-a chinuit să-l crească cosând cu acul, până la regele berii din România, devenit apoi milionar – a fost un salt. Salt realizat prin muncă şi pasiune. De la bolnavul ţintuit în cărucior cu pareză până la fondatorul unei instituţii de sănătate – alt salt. Dar dincolo de salturile, provocările şi întorsăturile de destin ale vieţii sale aflăm un om puternic, care nu s-a lăsat încovoiat de necazuri, un spirit îndrăzneţ, vizionar, un altruist, gata să iasă în întâmpinarea semenului, un caracter, un OM.