În județul Mureș se cultivă porumb zaharat, un hibrid creat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda sau sămânță din import, pe suprafețe mici, în gospodăriile populației. Pe suprafețe mai mari, îl regăsim la cei care practică legumicultura în asolamente. Având în vedere că se folosește în formă de boabe, în faza de lapte-ceară, în ultimii ani fermierii valorifică producția pe piața liberă sau în supermarketuri. Culturile de porumb sunt înființate eșalonat, în 2–3 etape, pentru o recoltare mai îndelungată, pe toată perioada verii. Mai nou, se înființează exploatații cu porumb zaharat și în solarii, fiind rentabil dacă se asigură și apă pentru irigație.
Consumat și apreciat atât de adulți, cât și de copii și vârstnici, porumbul zaharat se poate servi fiert, copt, dar și sub formă de boabe (din conserve sau congelat). Îl regăsim, în ultimii ani, tot mai mult și în rețetele unor meniuri sofisticate.
La nivel național, există numeroase fabrici de conserve, industria conservelor din legume și fructe fiind o componentă importantă a sectorului alimentar românesc. Pe lângă acestea, sunt și mulți alți producători mai mici sau regionali, care contribuie la diversitatea pieței de conserve. Însă, deși producția internă e semnificativă, o parte din conservele de legume și fructe de pe piață provin din import.
Cu toate că România este un producător important de porumb furajer, situația este diferită în cazul porumbului dulce, cel folosit pentru conserve. Există o particularitate a pieței românești în acest sens, principalul obstacol fiind lipsa materiei prime la scară mare, necesară pentru a susține o producție semnificativă de conserve de porumb. Porumbul din conservă este un soi special, cu un conținut ridicat de zahăr, care nu este cultivat extensiv în România. Se importă materie primă din țări precum Ungaria sau Polonia. Un alt inconvenient este reprezentat de lipsa tehnologiei și infrastructurii. Pentru a concura cu brandurile străine consacrate, ar fi nevoie de investiții semnificative în tehnologie, logistică și infrastructură, inclusiv o distanță mică între câmp și fabrică, pentru a procesa porumbul în maximum 6 ore de la recoltare.
Cu toate acestea, există, totuși, jucători pe piața românească ce produc sau distribuie conserve de porumb, precum Annabella – Fabrica de Conserve Râureni S.A. (menționată ca având și porumb dulce în portofoliu, deși oferta lor este foarte variată și include multe alte produse).
În concluzie, deși există fabrici de conserve în România care pot produce și porumb dulce, volumul mare de conserve de porumb de pe piață provine adesea din import, din cauza limitărilor legate de cultivarea porumbului zaharat la scară industrială în România.
Și în Târgu Mureș a funcționat cândva o fabrică de conserve.
Vasile Făgăraș, inginer agronom, lucrează 50 de hectare (cu grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță, lucernă), din care 2 hectare cu porumb zaharat. „În 2017, urmărind diverse articole de specialitate, am citit și despre porumbul zaharat și profitabilitatea acestuia. Se pare că am fost inspirat și am luat decizia potrivită”, spunea, pentru Cuvântul liber, tânărul fermier mureșean, care menționa și că desfacerea este asigurată la hipermarketurile din județ, dar și la cele din Brașov sau București.
Întrebat cum reușește să împace activitatea din agricultură și zootehnie (având și vaci de lapte) cu cea administrativă (fiind și primar al comunei Șincai, la primul mandat), Vasile Făgăraș a precizat că este mai greu, cu mai puține ore de somn noaptea, mai ales în perioada campaniilor agricole.
În piețele mureșene, pe lângă porumbul zaharat adus din Ungaria, putem cumpăra și… porumb de Dăbuleni, fermierii din zona Olteniei înlocuind celebrii pepeni, din motive de rentabilitate, dar și din dorința de a încerca și altceva. Prețurile încep de la 1,5–2 lei pe bucată și ajung până la 4 lei.
Letiția BOTA