Ileana Sandu
În fiecare vară, milioane de turişti pornesc spre destinaţii de vacanţă, în căutarea relaxării şi a experienţelor memorabile. Însă dincolo de peisaje spectaculoase şi gastronomie locală, turismul ascunde şi o serie de riscuri tot mai evidente, care afectează nu doar siguranţa turiştilor, ci şi calitatea vieţii localnicilor.
În mod tradiţional, riscurile din turism sunt asociate cu factori externi: fenomene naturale, probleme de securitate, crize sanitare sau instabilitate politică.
Europa este, în general, considerată un continent sigur pentru călătorii, dar există anumite regiuni şi oraşe care prezintă un grad mai ridicat de risc.
Deşi este una dintre cele mai vizitate capitale ale lumii, Parisul s-a confruntat, în ultimii ani, cu proteste violente, jafuri în zonele aglomerate şi atentate teroriste.
Bruxelles a fost ţinta unor atacuri teroriste şi este suprasolicitat turistic, cu zone unde securitatea publică poate fi precară.
La Napoli, frumuseţea zonei este umbrită de o rată mai ridicată a criminalităţii, în special furturi şi înşelătorii care vizează turişti.
Pe fondul schimbărilor climatice, insulele greceşti Kos şi Rodos sunt afectate frecvent de incendii de vegetaţie şi lipsa apei potabile în sezonul de vârf.
Pe lângă problema furturilor din buzunare, oraşul Barcelona este afectat de supraaglomerare, proteste împotriva turismului şi tensiuni politice privind independenţa Cataloniei.
În ce priveşte România, deşi ţara noastră este relativ sigură pentru turişti, anumite zone ridică probleme specifice: pe traseele montane ale Munţilor Carpaţi, riscurile principale sunt legate de lipsa semnalizării traseelor, vremea imprevizibilă, animalele sălbatice (urşi), şi echipamentul inadecvat al turiştilor.
În Delta Dunării, turiştii pot fi expuşi riscului de izolare în zone greu accesibile, infestări cu ţânţari sau lipsa unui sistem medical apropiat în caz de urgenţă. În oraşele mari (Bucureşti, Cluj, Iaşi), furturile din buzunare şi înşelătoriile (taximetrişti ilegali, ghizi falşi) pot reprezenta riscuri minore, dar reale, iar în unele staţiuni de pe litoral (Mamaia, Costineşti), problemele pot apărea din cauza supraaglomerării, lipsei controalelor sanitare adecvate sau a comportamentului excesiv al unor turişti.
Destinaţii frumoase, obiceiuri urâte
Un aspect adesea ignorat, dar tot mai prezent, este comportamentul necivilizat al unor turişti, care poate transforma o vacanţă într-un coşmar – pentru ceilalţi turişti, pentru angajaţii din turism şi pentru comunităţile locale.
Tot mai mulţi hotelieri, proprietari de pensiuni şi operatori din domeniu trag semnale de alarmă în legătură cu gesturile iresponsabile ale unor vizitatori, chiar în destinaţii considerate sigure.
- Furturi din camerele de hotel: de la prosoape şi obiecte de decor, până la electronice sau bunuri aparţinând altor turişti, cazurile de furt sunt în creştere, iar camerele de supraveghere au devenit necesare în aproape orice unitate de cazare.
- Mizerie şi lipsă de respect faţă de spaţiile comune: plaje lăsate în urmă pline de gunoaie, camere devastate, mobilier distrus, grupuri sanitare în stare jalnică. Totul pe fondul ideii greşite că „plătesc, deci am voie”.
- Comportament agresiv sau scandalos: în special în staţiunile de pe litoral sau în zonele de munte, alcoolul, volumul ridicat al muzicii şi limbajul vulgar tulbură liniştea publică şi creează tensiuni cu ceilalţi turişti şi localnici.
- Ignorarea regulilor locale sau a restricţiilor de mediu: turişti care aprind focuri în pădure, campează ilegal sau distrug habitate protejate pentru un selfie perfect. Toate acestea compromit atât siguranţa personală, cât şi protecţia naturii.
Tot mai multe destinaţii turistice, de la litoral la staţiunile montane, se confruntă cu astfel de probleme. Pe Valea Prahovei, spre exemplu, se raportează anual zeci de cazuri de turişti care lasă în urmă mormane de gunoaie pe traseele montane. La mare, comportamentele indecente, furturile din camere sau distrugerea bunurilor din hoteluri i-au determinat pe unii administratori să-şi reconsidere politica de rezervare.
România este o ţară cu peisaje spectaculoase, ospitalitate autentică şi un potenţial turistic enorm. Din păcate, tot mai multe destinaţii autohtone încep să resimtă nu lipsa turiştilor, ci excesul de turişti certaţi cu bunul-simţ.
Pe litoral, în fiecare sezon estival, salvamarii trag semnale de alarmă: mulţi turişti refuză să respecte steagul roşu – simbolul interdicţiei de a intra în apă. Salvamarii sunt înjuraţi, ameninţaţi şi chiar agresaţi fizic, doar pentru că încearcă să salveze vieţi. Într-un caz notoriu, un salvamar a fost lovit pentru că a intervenit să scoată din apă o familie cu copii, aflată în pericol.
În loc de respect, aceşti oameni ajung să fie trataţi ca obstacole în calea distracţiei, chiar dacă îşi riscă viaţa zilnic.
În inima munţilor, pe spectaculosul Transfăgărăşan, atracţia principală a devenit – trist, dar real – ursul de pe marginea drumului – atracţie turistică, dar cu bilet spre spital. Deşi autorităţile au instalat panouri cu avertismente, mulţi turişti continuă să oprească pentru a hrăni urşii, a-i fotografia sau chiar a coborî din maşină pentru un selfie. Cazul italianului ucis de urs după ce s-a apropiat prea mult pentru o poză „de senzaţie” este arhicunoscut. Incidentul a fost larg mediatizat, dar n-a schimbat mare lucru: şi în vara aceasta, avem de-a face cu acelaşi comportament iresponsabil. Dar adevărul este că omul provoacă pericolul, iar natura reacţionează firesc.
În multe locuri din ţară, gazdele din turism încep să se teamă mai mult de oaspeţi decât de sezoanele moarte. În Rânca, în 2021, o cabană închiriată pentru Revelion a fost găsită complet devastată: mobilier rupt, pereţi zgâriaţi, lenjerii arse, bucătărie distrusă. Paguba a fost de peste 3.000 de euro.
Din păcate, astfel de episoade nu sunt izolate. În hoteluri şi pensiuni din toată ţara, turiştii pleacă „cu suveniruri” nepermise: de la prosoape şi telecomenzi, la perne, veioze şi chiar pături. În pensiunile mici, lipsa camerelor de supraveghere face dificilă dovedirea acestor fapte. În multe cazuri, paguba este suportată de proprietari, iar încrederea scade de la un sezon la altul. Comunităţile locale suferă cel mai mult – ele rămân cu mizeria, cu infrastructura afectată şi cu frustrările celor care muncesc în turism şi trebuie să repare, mereu, ce strică alţii.
Peisajele de poveste se degradează rapid sub presiunea turiştilor care confundă muntele cu grătarul din spatele blocului. Trasee montane pline de ambalaje, PET-uri aruncate în râuri, plaje lăsate în urmă pline de gunoaie – toate acestea sunt realităţi cu care se confruntă destinaţii populare precum Bucegii, Delta Dunării, Vama Veche sau zona Cheile Bicazului.
Nici alte ţări nu scapă. În Veneţia, autorităţile italiene au introdus, anul trecut, o taxă de acces pentru turiştii de o zi, ca reacţie la supraaglomerare, mizerie şi lipsă de respect: „Ne iubim turiştii, dar nu pe oricine, oricum.”
În Ibiza (Spania), s-au impus amenzi de mii de euro pentru comportamente indecente: vărsături în spaţiul public, urinare pe stradă, gălăgie excesivă şi distrugerea mobilierului urban. Ceea ce era odată „petrecere non-stop” s-a transformat într-un efort disperat de a păstra un minim de civilizaţie.
Toate aceste situaţii au un numitor comun: lipsa de respect faţă de reguli, faţă de natură, faţă de ceilalţi oameni. Turismul nu e o scuză pentru a ne comporta mai rău decât acasă. Din contră, este un test de civilizaţie.
O cameră închiriată nu e un loc de vandalizat. O pădure nu e un coş de gunoi. Iar un salvamar sau un salvamontist nu sunt duşmani – ci oameni care îşi fac datoria pentru binele tuturor.
Vacanţele trec, dar impresiile şi pagubele rămân. Să nu transformăm destinaţiile frumoase în locuri unde localnicii se tem de sezonul turistic.
Altfel, vom rămâne doar cu poze frumoase, dar cu locuri tot mai urâte.