Ileana Sandu
Crucea, în tradiţia creştină, este cel mai puternic simbol al jertfei, al mântuirii şi al speranţei. Însă atunci când este reprezentată întoarsă, semnificaţiile ei devin ambigue şi, adesea, controversate.
O scenă a recent încheiatului festival Untold din acest an a stârnit valuri de indignare. O cruce răsturnată, cu figura lui Iisus răstignit, a fost proiectată în timpul unui concert susţinut de artistul Ian. Gestul a fost perceput de mulţi drept o blasfemie, iar reacţiile nu au întârziat să apară: de la Biserica Ortodoxă Română, la politicieni, până la simpli credincioşi. A fost acest simbol o provocare gratuită sau o expresie artistică prost înţeleasă?
Istoric, crucea întoarsă este cunoscută drept „Crucea Sfântului Petru”: Apostolul Petru ar fi fost răstignit cu capul în jos, la propria cerere, considerându-se nevrednic să moară ca Hristos. Prin urmare, în tradiţia creştină timpurie, acest simbol însemna smerenie şi sacrificiu.
În cultura modernă însă, imaginea crucii inversate a fost asociată cu satanismul, ocultismul şi respingerea valorilor creştine. Filmele horror, cultura pop şi arta underground au reinterpretat acest simbol într-un mod radical, adesea şocant. Astăzi, o cruce întoarsă provoacă, inevitabil, reacţii puternice, mai ales într-o ţară majoritar ortodoxă, cum este România.
Întrebat (în anul 2022) ce înseamnă crucea cu capul în jos sau cu braţele frânte, pe care o poartă mulţi tineri în zilele noastre, părintele Ilarion Argatu a răspuns: „Sunt crucile de batjocură ale sataniştilor. Sunt semne sataniste pe care le poartă cei ce fac parte din secta satanistă. Dacă le poartă şi tineretul nostru este regretabil. Ei nu ştiu ce poartă şi ce mărturisesc purtându-le. Ei nu ştiu că a purta cruce cu capul în jos şi crucea cu braţele frânte înseamnă sfărâmarea Crucii lui Hristos şi înfrângerea ei de către satana. Crucea lui Hristos este semnul şi arma cea mai de temut pentru satana.
Crucea nu poate fi biruită, ea este arma cea nebiruită. Satana, care este vrăjmaşul înverşunat al crucii, ar vrea să o poată birui, dar nu poate. Cu crucea s-au sfărâmat porţile iadului şi au fost scoase de acolo sufletele la Învierea Mântuitorului, iar diavolii s-au risipit. Satana ar vrea să înfrângă şi să distrugă această armă – Crucea, dar nu poate. Pentru că nu poate s-o distrugă, îi pune pe oameni s-o batjocorească în felul acesta. Cei ce poartă astfel de cruci şi aceste semne sunt satanişti.” (sursa – facebook.com/candelasufletului/posts/…)
Revenind la manifestarea citată, scena în care crucea inversată apare alături de figura Mântuitorului şi alte imagini provocatoare au fost văzute de mulţi ca un atac la valorile religioase. Biserica Ortodoxă a condamnat evenimentul cu fermitate: „A întoarce Sfânta Cruce cu susul în jos este o blasfemie de neîndurat”, a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
Pe de altă parte, organizatorii Untold nu au oferit explicaţii clare, iar artistul nu şi-a asumat în mod public un mesaj explicit. Este posibil ca aceste imagini să fi fost menite doar să şocheze, sau, poate pur şi simplu, au fost o alegere estetică lipsită de conştientizarea impactului simbolic. Crucea întoarsă este, în fond, un simbol ambivalent. Poate reprezenta smerenie, dar şi revoltă; poate fi un semn al credinţei sau un gest de negare a acesteia. În funcţie de context, ea poate trece de la sacru la scandalos.
Prevalenţa tot mai mare a crucii inversate, ca simbol satanist, este interpretată şi ca dovadă a faptului că aceia care „conduc lumea” nu mai vor să-şi ascundă simbolistica, ci o vor afişată peste tot, în timp ce o maşinărie de dezinformare îi face pe oameni să creadă că este un simbol creştin: „Crucea inversată este despre corupţie şi perversiune. Nu numai a creştinismului, ci şi a societăţii în general. Pe măsură ce societatea degenerează într-o formă modernă a Sodomei şi Gomorei, simbolul crucii inversate devine tot mai răspândit. Aceasta nu este o coincidenţă. Pentru că simbolurile conduc lumea. Iar cei care conduc lumea vor ca noi să ne închinăm simbolurilor acestora”. (https://saccsiv.wordpress.com/2024/06/14/crucea-intoarsa-este-un-simbol-satanist-insa-verificatorii-de-fapte-sustin-ca-este-crestina/)
Nu este mai puţin adevărat că arta are dreptul de a provoca. Într-o societate liberă, artiştii trebuie să aibă voie să exploreze teme incomode, să pună întrebări şi chiar să deranjeze. Însă acest drept vine la pachet cu responsabilitate, pentru că simbolurile religioase, indiferent de credinţă, nu sunt simple decoraţiuni – ele reprezintă valori profunde, identităţi colective şi convingeri personale. Folosite fără sens sau fără respect, aceste simboluri pot răni, pot dezbina şi pot crea conflicte inutile.
În cazul Untold, libertatea artistică s-a lovit de sensibilităţile religioase ale publicului. Şi, cu toate că nu ar trebui să cenzurăm arta, poate că este momentul să ne întrebăm: unde tragem linia între expresie şi ofensă?