Ileana Sandu
„De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”
Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache sunt prăznuiţi pe 16 august. Domnia lui Constantin Brancoveanu (1688-1714) a început sub semnul apariţiei Bibliei în limba română, numită „de la Bucuresti”.
Şi-a asumat rolul de protector al tiparului şi şcolilor din Muntenia şi din Transilvania şi a dat Bucureştiului o nouă Academie Domnească, transformând şcoala de la Sf. Sava în „colegiu public pentru pământeni şi străini”, cu o programă asemănătoare instituţiilor de grad superior. A ctitorit mai multe biserici şi mănăstiri, între care: bisericile de la Potlogi şi Mogoşoaia, mănăstirile Hurezi şi Brâncoveni, Biserica „Sf. Gheorghe Nou” din Bucureşti.
Pentru că a refuzat să se lepede de la credinţa creştină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul, cei patru fii ai săi şi sfetnicul Ianache au fost decapitaţi: numai în cămăşi, istoviţi de suferinţe şi dureri, legaţi cu lanţuri, cu capetele descoperite şi desculţi, au fost aduşi in faţa sultanului Ahmed.
La cererea sultanului de a renunţa la creştinism, Brâncoveanu a răspuns fără reţineri: „De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”, iar către fiii lui a rostit: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
În urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit să fie tăiate capetele copiilor domnitorului. Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Ştefan şi Radu. Când a sosit rândul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta a început să plângă. Tatăl lui i-a poruncit să se asemene fraţilor săi. Copilul s-a îndreptat spre jertfă fără reţineri. Au urmat Ianache Văcărescu, bunul sfetnic al Brâncoveanului, şi apoi domnitorul, care a bătut o cruce mare şi a spus: „Doamne, fie voia Ta!”.
Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor. Au fost scoase de câţiva creştini şi îngropate în mare taină într-o mănăstire din Halki, lângă Ţarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămăşiţele domnitorului şi le-a îngropat in Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti.
Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi şi cu sfetnicul Ianache au fost declaraţi sfinţi de către Biserica Ortodoxă Română şi sunt sărbătoriţi pe 16 august pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. (surse documentare şi foto – crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-martiri-brancoveni…)