Ileana Sandu
În multe culturi, grâul şi pâinea simbolizează ciclul vieţii * Aproape toate religiile antice au zei specifici dedicaţi procesului de coacere, iar grâul este adesea un simbol al acestor zei * Betleem, locul unde s-a născut Iisus, înseamnă „casa pâinii”, în ebraică * Vechii egipteni umpleau statuete de lut ale zeului Osiris cu boabe de grâu şi le puneau în morminte pentru a asigura renaşterea morţilor * Pâinea are o semnificaţie culturală atât de mare şi o parte atât de importantă a vieţii noastre încât am fi cu adevărat pierduţi fără ea!
Pâinea este unul dintre cele mai vechi şi răspândite alimente din lume. De la simplele turte coapte pe piatră, în zorii civilizaţiei, până la sofisticatele pâini artizanale din zilele noastre, acest aliment a însoţit omenirea timp de milenii, devenind simbol al vieţii, al comunităţii şi al spiritualităţii.
Primele forme de pâine au apărut în urmă cu peste 14.000 de ani, cu mult înainte de apariţia agriculturii organizate. Oamenii preistorici zdrobeau seminţe sălbatice şi le amestecau cu apă, obţinând o pastă pe care o coceau direct pe pietrele încinse. Cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, odată cu „domesticirea” grâului în zona Semilunei Fertile (Irak, Siria, Turcia de azi), s-a născut şi pâinea dospită – accidental, se pare, când o pastă de cereale a fost lăsată să fermenteze în mod natural.
Egiptenii antici au perfecţionat arta panificaţiei, fiind primii care au folosit cu adevărat drojdia pentru a obţine o pâine pufoasă. Pâinea era atât de importantă în Egipt, încât era folosită ca monedă de schimb şi ofrandă funerară.
În Evul Mediu european, pâinea era un indicator clar al statutului social: cei bogaţi consumau pâine albă, rafinată, în timp ce oamenii de rând mâncau pâine neagră, din secară sau orz. Abia în ultimele două secole, odată cu revoluţia industrială, pâinea a devenit mai accesibilă tuturor, dar a pierdut parte din calităţile nutritive, fiind produsă la scară largă, cu aditivi şi făină foarte rafinată.
Astăzi, asistăm la o revenire a pâinii artizanale şi a fermentaţiei naturale (maiaua), în căutarea gustului autentic şi a beneficiilor nutriţionale pierdute.
Contrar unor mituri moderne, pâinea nu este inamicul siluetei, atâta timp cât este consumată cu moderaţie şi este de calitate.
Pâinea nu e doar hrană – este poveste, tradiţie, ştiinţă, dar şi artă. Merită redescoperită în formele ei autentice, simple şi hrănitoare.
- În secolul al II-lea î.Hr., tot mai multe familii romane au devenit suficient de bogate pentru a-şi permite pâine făcută de altcineva. Sclavii eliberaţi au fost printre primii brutari din Imperiul Roman timpuriu. Aceşti brutari au format ulterior bresle de morari-brutari pentru a-şi transmite, reciproc, cunoştinţele.
- Cu mult înainte de descoperirea penicilinei, egiptenii antici şi-au dat seama că tratarea rănilor şi arsurilor cu pâine mucegăită ajuta la vindecarea infecţiilor. Mii de ani mai târziu, Alexander Fleming a descoperit penicilina (1928).
- Cea mai veche bucată de pâine care a supravieţuit are peste 14.000 de ani!
Pe 12 iunie 2018, un grup de arheologi de la Universitatea din Danemarca a descoperit o bucată de pâine în Deşertul Negru din Egipt. Pâinea fusese coaptă pe o piatră încinsă şi era făcută din grâu sălbatic, orz şi rădăcini uscate de plante sălbatice. În afară de vârsta sa, nu se ştiu prea multe despre această pâine, dar descoperirea i-a ajutat pe arheologi să înţeleagă de cât timp face parte din dieta oamenilor. - În 2005, brutarii portughezi au copt o pâine lungă de aproape 1.200 de metri! Peste 100 de brutari s-au unit pentru a doborî recordul mondial Guinness pentru cea mai lungă pâine coaptă vreodată.
Trebuia să fie o singură pâine lungă şi continuă şi era nevoie de un cuptor construit special pentru această sarcină. Succesul nu s-a lăsat aşteptat: în mai puţin de trei zile pâinea, cu o lungime de 1.211,6 metri a fost gata, din ea înfruptându-se aproximativ 15.000 de oameni. - O modalitate de a face pâine fără gluten foloseşte făina obţinută din greieri. Pentru celiaci, insectele pot fi o alternativă la grâu.
O echipă de cercetare din Italia a produs făină obţinută din greieri liofilizaţi şi a transformat-o în aluat pentru pâine. Se pare că aluatul avea gust de pâine normală, dar cu o aromă „unică”. - Prima maşină de făcut pâine acasă a fost inventată în Japonia, în anii ’80, şi a revoluţionat felul în care oamenii se raportează la pâinea de casă.
- În timpul Războiului Rece, SUA au folosit pâinea într-o campanie de propagandă: au aruncat pe teritoriul est-german pliante ascunse în pâini false.
- În unele culturi, pâinea nu se aruncă niciodată – este considerată sacră, fiind legată de viaţă şi divinitate. În România, există obiceiul de a săruta pâinea căzută pe jos, înainte de a o pune deoparte.
- Ideea pâinii feliate îi aparţine lui Otto Frederick Rohwedder, un oftalmolog american devenit bijutier. Prototipul maşinii de feliat pâine a fost gata în anul 1912, însă de abia în anul 1928 a fost gata maşinăria. Pâinea nu era doar feliată, ci şi ambalată, având un succes răsunător în America la acea vreme.
- Cea mai scumpă pâine din lume se produce în Spania, conţine aur comestibil de 250 mg per bucată şi costă peste 1.000 de euro!
În România, pâinea are o încărcătură simbolică profundă: e nelipsită la mesele importante, se rupe, nu se taie (în semn de respect), şi se oferă cu sare oaspeţilor – semn de ospitalitate. În multe sate, pâinea se face încă în cuptor de lut, după reţete transmise din generaţie în generaţie.
Pâine albă sau pâine neagră?
Pâinea este unul dintre cele mai consumate alimente în lume, dar şi unul dintre cele mai controversate. Unii o evită ca să slăbească, alţii nu pot concepe o masă fără ea. Dar cât de justificată este teama de „pâinea care îngraşă”? Şi care este, de fapt, diferenţa reală între pâinea albă şi cea neagră?
Pâinea albă este făcută din făină rafinată, adică din boabe de grâu cărora li s-au îndepărtat tărâţele şi germenii, păstrându-se doar miezul. Asta înseamnă: un gust mai fin şi o textură pufoasă; mai puţine fibre şi substanţe nutritive; un indice glicemic mai mare – adică determină creşteri rapide ale glicemiei, urmate de scăderi bruşte, care pot duce la foame prematură.
Pe scurt, pâinea albă oferă energie rapidă, dar nu ţine de foame prea mult şi are un impact mai mare asupra nivelului de zahăr din sânge.
Pâinea neagră este, de regulă, făcută din făină integrală, adică boabele de grâu sunt măcinate cu tot cu tărâţe şi germeni.
Este bogată în fibre, care ajută digestia; conţine vitamine din complexul B, esenţiale pentru metabolism; oferă energie de durată, datorită carbohidraţilor complecşi; poate ajuta la controlul colesterolului, dacă este făcută cu seminţe şi cereale integrale. Pâinea cu maia naturală are, în plus, avantajul de a fi mai uşor digerabilă, cu un indice glicemic mai scăzut şi un gust distinct, uşor acrişor.
Atenţie, totuşi: nu toată „pâinea neagră” din magazine este cu adevărat integrală. Uneori, pâinea albă este colorată cu malţ sau caramel ca să pară „neagră”. Verificaţi eticheta – dacă nu scrie „făină integrală 100%”, e posibil să nu fie ce pare.
Mituri frecvente despre pâine:
- *„Pâinea neagră slăbeşte.” – Nu există aliment care să „slăbească”. Pâinea integrală ajută la menţinerea saţietăţii, dar slăbitul depinde de totalul caloriilor consumate.
- *„Nu trebuie să mănânci pâine dacă vrei să fii sănătos.” – Pâinea de calitate poate face parte dintr-o dietă echilibrată.
- *„Toate pâinile integrale sunt bune.” – Unele conţin zahăr, aditivi sau uleiuri de calitate slabă. Citeşte ingredientele!
Nutriţioniştii recomandă:
Dacă vrei să alegi o pâine care să-ţi hrănească nu doar stomacul, ci şi organismul, caută una cu făină integrală (nu doar „făină cu tărâţe adăugate”); fără zahăr adăugat şi cu cât mai puţini aditivi.
Pâinea este un aliment de bază, cu o istorie milenară şi beneficii reale – dacă este aleasă cu grijă şi consumată echilibrat. Aşa că să n-o condamnăm, ci s-o respectăm. Vorba vorbei din bătrâni: „Cine are pâine are de toate”. ( surse documentare – thefactsite.com, historyofbread,com, abreadaffair.com, kovacs.ro; foto – pixabay.com)