Mugurel Pușcaș
(Un bunic are argint în păr şi aur în inimă – autor necunoscut )
Dor mi-e de tine, bunico,
De liniştea, tihna din vremi…
Adie-a busuioc şi blândeţe –
Din negura vremii mă chemi.
Dor mi-e de-amurguri de vară
Cu poveţe, răsfăţşi poveşti,
Stam pe prispă, pe bolta-nstelată
Privegheau, sfânt, arhangheli celeşti.
Mi-ai vegheat bucuria şi plânsul,
Somnul dulce în nopţi vechi, de Rai,
( Îmi scoteam picioruşele-afară,
Cu duioase mişcări mă-nveleai ).
M-apărai de tătuca sau mama
Când dojana prea aspră era,
Tare dor mi-e de tine, bunico,
Să te-ntorci doar clipă, n-ai vrea?…
Pe Dumnezeu să îl aduci cu tine,
Din Paradis să coborâţi niţel,
Purtaţi în zbor pe aripi heruvime,
Să ne-aşezăm la sfat pe-un prag de Cer.
Şi să plecăm mai înţelepţi, de mână,
Eu şi cu dumneata… Iar Cel Divin
Să ne îndrume paşii spre Lumină.
Copilăria mea, sfios mă-nchin!