Marc Sandu, antrenor Mountain Bike
Explicație foto: Ştiai că trebuie să mergi doar până la Saschiz, pentru a te bucura de una dintre cele mai populare şi complexe curse de mountain-bike din România? Concursul are loc din 2014 în Viscri şi de-a lungul anilor s-a transformat într-un adevărat festival, ideal pentru familii şi pentru un prim contact cu ciclismul. Detalii pe www.tbtrace.ro
De la sine înţeles la prima vedere, conceptul de „stil de viaţă” este unul complex, regăsit atât în medicină, psihologie, sociologie sau antropologie. Termenul a fost folosit pentru prima dată de psihologul austriac Alfred Adler, în 1929, sub forma de „lebensstil”, ca un pilon de bază al personalităţii, pentru ca să fie documentat într-un sens mai larg din anii ’60, deloc surprinzător, într-o epocă în care capitalismul se afla în plin avânt.
Gânditorii epocii au făcut referire la o modalitate de a gândi, de a acţiona şi, nu în ultimul rând, de a consuma. Dar, încă de la începutul secolului trecut, filosoful german Georg Simmel vorbea despre procesele de individualizare, identificare, diferenţiere şi recunoaştere, procese pe care le putem cu uşurinţă regăsi atunci când ne propunem să investigăm ciclismul ca stil de viaţă.
Riders Club este o serie de curse pentru toate nivelurile, gusturile şi posibilităţile, un concept care se bucură de succes de peste un deceniu. Scopul declarat al organizatorilor a fost să creeze o comunitate de iubitori ai ciclismului. Detalii pe www.ridersclub.ro
Aşadar, pentru a nu intra pe terenul prea arid al antropologiei, ultimul secol a făcut tot mai mult posibilă alegerea unei modalităţi de a trăi, iar mass media şi, mai recent, social media au amplificat până la paroxism vieţile celor care ales să folosească un smart-phone şi să îşi facă conturi pe cele mai importante reţele sociale.
Pentru a reveni cu picioarele pe pământ, sportul în general şi ciclismul în special, ca stil de viaţă, poate să îşi facă debutul la orice vârstă, atunci când rutina serviciu-acasă începe să nu te mai satisfacă. Din păcate, ca naţie, suntem codaşii Europei atunci când vine vorba despre sport, dar campioni ai unui „stil de viaţă” – iată o exemplificare pe şleau, fără fandoseli antropologice – reprezentat de împachetarea celor necesare unui grătar şi popasul în locuri pitoreşti ale patriei, din belşug găsite, unde, pe ritmuri îndoielnice de manea, se celebrează bucuria fiinţei, urmată poate de dureri de cap şi resturi pe marginea drumului.
Autorul, în 2011, la startul primei sale curse de MTB, Prima Evadare, Bucureşti, o cursă în format prietenos,
între Bucureşti şi Snagov, prin ce a mai rămas din pădurile din zona capitalei. Detalii despre această cursă care pentru mulţi pasionaţi a fost cursa de „iniţiere”, pe www.primaevadare.ro
Ei bine, şi aici intervine un aspect interesant, pentru că deja de ani buni, pe marginea drumurilor de munte, două culturi se intersectează: cei deja menţionaţi, bine dispuşi de caloriile obţinute cu uşurinţă, privesc cu uimire, la o altă specie, costumată în costume mulate, din materialul cu preţiozitate denumit lycra – pentru care până prin 2007 şi-ar fi luat bătaie pe motive de orientare sexuală – care cu obrajii roşii, gura larg deschisă şi ochi holbaţi, cu o expresie ce amestecă eroismul cu suferinţa şi neînduplecarea – the grit, în jargonul pasionaţilor – avansează implacabil, metru cu metru pe asfalt. Dumnezeule mare, dar ce i-o fi apucat?
Ajuns sau ajunsă în vârf, el sau ea va scoate un smartphone, va începe să butoneze şi, sau se va bucura, sau se va întrista. Intră în scenă măreaţa aplicaţie Strava, care le spune dacă pe acel segment de drum au fost mai rapizi sau mai lenţi ca alţii sau dacă şi-au depăşit performanţele anterioare. Râdem, glumim, dar dacă deja faci parte din această „mişcare” sau te gândeşti să îţi cumperi o bicicletă, şansele sunt mari să îţi instalezi o aplicaţie de monitorizare a propriilor performanţe sau, funcţie de „avuţie”, să cumperi un ceas, care, punem pariu, s-ar putea să fie un Garmin. Te-am avertizat, putem deja pune pe tapet şi un aspect mai buclucaş, ciclismul ca lifestyle poate fi demanding cu portofelul…
Autorul în 2025, Alpe d’ Huez, Franţa, Megavalanche, cea mai lungă cursă de coborâre din lume, cu start de la 3.300 metri de pe gheţarul Pic Blanc.
Ironizăm, dar desigur, o facem cu afecţiune, dar dincolo de formalismele pasiunii ciclistice, efectele pozitive asupra sănătăţii sunt atât de evidente, încât nici nu ne mai obosim să le menţionăm aici. Cunoaştem aici oameni dependenţi de tutun, alcool şi de… leneveală pe canapea la Netflix and co., care pur şi simplu s-au plictisit de această rutină, şi-au cumpărat o bicicletă şi nu doar că au pierdut kilograme, s-au lăsat de fumat, şi-au pus ordine în gânduri şi în rutina zilnică, ci au devenit atât de eficienţi în acest sport, încât au început să participe cu rezultate frumoase la competiţii de profil.
Că veni vorba despre competiţiile de ciclism, imaginează-ţi că îţi place fotbalul sau tenisul sau orice alt sport şi că ai avea şansa de a-l practica alături de sportivii de top din România şi nu numai. Ca să nu facem referire la echipe de fotbal, hai să spunem că îţi place să înoţi, te decizi să participi la un concurs şi acolo ai şansa să dai de David Popovici. Da, pentru că atât de deschise competiţiile de ciclism din România şi din alte ţări, cu excepţia tururilor oficiale, există o sumedenie de curse, adresate marelui public, în care, la categoria lor, aleargă cei mai buni sportivi şi cele mai bune sportive! Iar asta, rezolvă „dintr-un foc” problema „ce facem în week-end”, pentru că, din momentul în care te decizi să participi la competiţii, vei deveni o persoană extrem de ocupată. Pentru ca asta presupune să călătoreşti în locuri noi, să te organizezi de la cazare până la masă, iar aici nu mai merge să mănânci orice, dar îţi vei permite, cu siguranţă, să mănânci mai mult, pentru că o zi pe bicicletă poate arde mii de calorii.
Pe www.marcsandu.ro vei găsi detalii despre tabere de MTB dedicate special adulţilor.
Mai departe, aproape de la sine, vei socializa, vei cunoaşte oameni noi, cu aceeaşi pasiune (sau adicţie?) şi poate unii vor realiza cât de diferit este „mă duc cu amicul Ionescu să ardem nişte beri” faţă de „ies cu Janos să dăm o tură Târgu Mureş – Sovata” şi nimeni nu spune că trebuie să fii un sfânt, pentru că e probabil ca şi acea – şi nota bene nu acele – bere vs. beri de la final de zi să fie cu adevărat senzaţionale.
Rezumând. Nu trebuie să ai cine ştie ce bicicletă scumpă şi sofisticată. Dacă te-am făcut curios sau curioasă, poţi începe cu o simplă plimbare pe la Platoul Corneşti. Dacă îţi este greu să urci pe bicicletă până acolo, trebuie doar să ştii că din câteva încercări, vei rămâne uimit sau uimită când vei constata că ceea ce odată părea o acţiune imposibilă, va deveni rutină, iar apoi, forma fizică, îmbunătăţirea stării mentale, crearea unui grup de prieteni, planuri, aventuri şi satisfacţii vor veni de la sine. Totul începe cu prima pedală.