Alexandru Lupşa
Sper ca „reformarea sistemului de justiţie” să fie un proces matur şi rapid, în care, pe lângă atenuarea progresivă accelerată a tot ceea ce însemna privilegii ale „oligarhiilor bugetare” (nu doar din justiţie ci şi ale firmelor cu capital majoritar de stat, etc), care devalizează potenţialul de plată al bugetului României, să vedem o creştere CERTĂ a rezultatului muncii majorităţii categoriilor profesionale…
Nu cred că pe parcursul unei întregi vieţi de 70 de ani să fi văzut (şi confirmate zi de zi) atâta haos, abuzuri, privilegii, minciună şi corupţie URIAŞĂ LA VÂRFUL societăţii, câtă se întâmplă în România ultimilor 10 ani, cu rădăcini profunde în privilegiile comuniştilor ceauşişti care au continuat şi agravat fără „perdea” la vedere, legalizând „castele specialilor şi privilegiaţilor României”.
Majoritatea ţărilor care au aparţinut „blocului comunist” s-au reformat POZITIV în dimensiunea lor economică, dar şi al echilibrului şi echităţii sociale, în timp ce România este scufundată într-un feudalism şi capitalism de cumetrie primitiv, cu caste privilegiate pe de o parte şi sărăcie şi analfabetism funcţional pentru 50% din populaţia ei.
Cum să putem sta cu „capul sus în faţa lumii” cu o asemenea performanţă globală, naţională, de „stat bananier african”? Am devenit campionii dezechilibrelor sociale grave, produse datorită lăcomiei unor indivizi, realizate mai ales printr-o clasă politică jalnică moral şi profesional, generatoare de legi strâmbe şi grav discriminatorii…
Greu de găsit soluţii de ieşire din „această groapă” adâncă politico-economico-socială…
Poate că financiar, într-adevăr, doar impozitarea fermă „progresivă” drastică ar putea tempera foamea de bani „acaparaţi” legal de privilegiaţii ţării, dar şi recuperarea prejudiciilor generate statului, ani de zile prescrise într-o justiţie strâmbă şi părtinitoare a corupţilor, prin mai bună funcţionare a instituţiilor de forţă ale statului de DREPT.