de Mugurel Puşcaș
Pe uliţa copilăriei
Mai vreau odată să revin,
Îmi este greu, trecut-a timpul,
E totul altfel şi străin.
Pe uliţa copilăriei
Trec care molcom, în amurg
Se-ndreaptă osteniţi spre case
Ţărani cu chip de Demiurg.
Pe uliţa copilăriei
Se hârjonesc prunci pe-nserat,
Bătrâni cu pletele cărunte
Stau pe la porţi la mare sfat.
Pe uliţa copilăriei
Se-aud tălăngi cu sunet lin,
De la păscut coboară vite,
Cu dangăt blând şi uger plin.
Pe uliţa copilăriei,
Rai colbuit de haz şi joc,
Păşeam gătiţi în straie simple
Ce miroseau a busuioc.
Pe uliţa copilăriei
Aşteaptă bunii mei în prag,
Să reînvie rostul vieţii
Cum fost-a-n vremi pe ăst meleag.
Pe uliţa copilăriei
Clepsidra s-a oprit în loc,
Cu paşi micuţi şi dor în suflet
Voi reveni la alt soroc.
(din viitorul volum, „Anticariatul inimii” )
În imagine: satul Ruşii-Munţi – panoramă de la liziera pădurii „Branişte”! Uliţa copilăriei, în dreapta pozei! În copilărie se numea strada Ciurzii, acum strada Gării! În fiecare seară de vară, coborau alene vitele de la păscut de pe dealul „Bursucău”! Sunet plăcut, lin, constant, de tălăngi! Se adunau copii ce aşteptau animalele şi jucau fotbal pe o pajişte lângă calea ferată, până venea ciurda! Prezent şi eu, evident! Ce vremuri faine!
Foto: ing. Ionel Ilovan