Dr. Voicu Bianca medic primar chirurg vascular, Centrul Medical TopMed
Ce sunt anevrismele şi de ce ne temem de ele?
În timp ce bolile cardiovasculare atrag tot mai multă atenţie publică, o patologie tăcută şi adesea subdiagnosticată continuă să provoace tragedii: anevrismul. Acest termen descrie o dilatare anormală a unui segment de arteră, cauzată de slăbirea peretelui vascular. Asemenea unui baloan care se umflă treptat, un vas de sânge afectat de anevrism îşi pierde rezistenţa şi riscă să se rupă în orice moment – un eveniment medical care duce, în multe cazuri, la deces rapid dacă nu se intervine de urgenţă.
Anevrismele pot apărea oriunde în sistemul arterial, însă cele mai frecvente şi periculoase sunt cele ale aortei (abdominală sau toracică), ale arterelor cerebrale, iliace sau poplitee. Dintre acestea, anevrismul de aortă abdominală (AAA) este cel mai frecvent diagnosticat şi, totodată, cel mai letal când se rupe.
De ce este atât de greu de depistat?
Partea înşelătoare în privinţa anevrismelor este absenţa simptomelor în fazele iniţiale. De cele mai multe ori, pacientul nu simte nimic. Anevrismul creşte lent, milimetru cu milimetru, fără să dea durere, disconfort sau alte semnale care să trimită pacientul la medic. Doar în momentul în care atinge dimensiuni mari sau când se produce o complicaţie – compresie, ruptură sau tromboză – apar simptome care pot include dureri abdominale, lombare, ameţeli sau chiar leşin.
Ruptura anevrismului este un eveniment dramatic: apare o hemoragie internă masivă, care duce la scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi, în lipsa unui tratament chirurgical imediat, la deces. Statisticile internaţionale arată că peste 50% dintre pacienţii cu anevrism rupt decedează înainte de a ajunge la spital.
Cine are un risc mai mare?
Există o serie de factori de risc clari asociaţi cu dezvoltarea anevrismelor. Vârsta este unul dintre cei mai importanţi: incidenţa creşte considerabil după 65 de ani. Bărbaţii sunt mai frecvent afectaţi decât femeile. Un alt factor esenţial este fumatul – care determină modificări structurale ireversibile în peretele vascular. De fapt, peste 75% dintre pacienţii diagnosticaţi cu anevrism de aortă sunt fumători sau foşti fumători.
Alţi factori de risc includ hipertensiunea arterială, dislipidemia (colesterol crescut), diabetul zaharat, antecedentele familiale de boli vasculare şi anumite boli genetice precum sindromul Marfan. Este important ca pacienţii cu unul sau mai mulţi factori de risc să fie evaluaţi periodic de medicul specialist.
Cum se diagnostichează un anevrism?
Diagnosticul de anevrism se pune cel mai adesea în mod incidental – cu alte cuvinte, pacientul face o ecografie abdominală sau un CT pentru cu totul alt motiv, iar medicul descoperă dilatarea arterei. În alte cazuri, anevrismul este suspectat pe baza semnelor clinice – de exemplu, prezenţa unei mase pulsatile în abdomen.
Instrumentele moderne de diagnostic includ ecografia Doppler, angio-CT şi angio-RMN – metode care oferă imagini detaliate ale structurii arterei, permit măsurarea diametrului exact şi stabilesc riscul de complicaţii. În cadrul Centrului Medical TopMed, investigaţiile imagistice de acest tip sunt disponibile într-un mediu controlat, cu echipamente de ultimă generaţie şi personal specializat.
Care este tratamentul unui anevrism?
Tratamentul variază în funcţie de localizare, dimensiune şi starea generală a pacientului. Anevrismul de mici dimensiuni, sub 4 cm, este de obicei monitorizat la 6-12 luni cu investigaţii repetate. Dacă dimensiunea depăşeşte 5-5,5 cm (sau creşte rapid, peste 0,5 cm pe an), se impune tratamentul chirurgical.
Există două metode principale:
• Chirurgia deschisă, clasică, presupune înlocuirea segmentului afectat al vasului cu o grefă sintetică. Este o procedură majoră, cu recuperare lentă, dar cu rezultate excelente pe termen lung.
• Tratamentul endovascular (EVAR/TEVAR) este o procedură minim invazivă, care presupune introducerea unei endoproteze prin arterele femurale, sub control radiologic. Este metoda preferată pentru pacienţii vârstnici sau cu comorbidităţi, având o rată mai scăzută de complicaţii postoperatorii şi o durată de spitalizare mai mică.
Ce se întâmplă după operaţie?
Pacientul cu anevrism operat nu este „vindecat” complet – el intră într-un program de urmărire pe termen lung. Acesta presupune ecografii şi CT-uri periodice, pentru a evalua comportamentul grefei şi pentru a depista eventuale endoleak-uri (scurgeri de sânge în afara protezei). În paralel, pacientul trebuie să urmeze tratament pentru controlul factorilor de risc: hipertensiune, colesterol, diabet, renunţare la fumat.
La TopMed, monitorizarea se face în cadrul unei echipe interdisciplinare, care include chirurgi cardiovasculari, cardiologi, imagişti şi, la nevoie, psihologi sau nutriţionişti – pentru o abordare completă, individualizată.
Prevenţia: o ecografie care poate salva viaţa
Unul dintre cele mai importante mesaje pentru populaţie este că diagnosticul precoce al anevrismelor salvează vieţi. O simplă ecografie abdominală, efectuată la vârsta de peste 65 de ani – mai ales la fumători – poate detecta un anevrism înainte să devină periculos. Este o investigaţie neinvazivă, rapidă şi ieftină, care oferă informaţii vitale.
În cadrul Centrului Medical TopMed, pacienţii pot accesa aceste investigaţii în regim ambulatoriu, cu programare rapidă. Orice pacient cu risc crescut este evaluat complet şi, dacă este cazul, direcţionat către tratamentul potrivit fără întârzieri inutile.
Concluzie: Vigilent, informat, salvat
Anevrismele nu sunt o condamnare, dar sunt o ameninţare reală. Tăcute, imprevizibile, periculoase – ele pot fi ţinute sub control doar prin prevenţie activă şi tratament prompt. Într-un sistem medical care pune accentul pe urgenţe, este responsabilitatea noastră, ca pacienţi şi medici, să nu ignorăm semnele de avertizare.
La TopMed, ne-am propus să aducem medicina vasculară de top mai aproape de pacienţi. Fie că este vorba despre diagnostic, tratament sau urmărire, ne bazăm pe o echipă completă, tehnologie de ultimă oră şi o filozofie simplă: viaţa pacientului este întotdeauna pe primul loc.