În apropierea Castelului Regal din Munții Gurghiului, la o altitudine de 815 metri, în comuna Ibănești, la circa 43 de kilometri de Reghin, se află Mănăstirea Lăpușna, un loc solitar, care adăpostește biserica de lemn ‘Sfântul Nicolae’, o bisericuță datând din anul 1779, adusă aici de Regele Carol al II-lea, în 1939.
Spre deosebire de cele peste 60 de biserici de lemn din județul Mureș, aflate în diverse stări de degradare, bisericuța de la Lăpușna este un caz extrem de fericit, fiind singurul edificiu de acest gen care are pictura interioară restaurată.
‘Cu referire la biserica aceasta de lemn trebuie să menționez faptul că este una din cele 60 de biserici de lemn din județul Mureș, dar este și singura restaurată la partea de pictură murală, restaurarea fiind făcută de profesorul Dorin Handrea, împreună cu studenții și cu colaboratorii dânsului. În 2005 a început restaurarea și s-a încheiat în 2009. De aceea, socotim că este o biserică care arată bine, care bucură ochiul, bucură sufletul ori de câte ori pragul ei este trecut de către vizitatori sau de către credincioșii care se roagă. Ceea ce o face unică este și intrarea în formă găurii de cheie, un ancadrament găsit la biserici destul de rar. Din cunoștințele mele, știu că mai este o biserică la Cuștelnic, lângă Târnăveni, cu intrarea în forma găurii de cheie, dar în rest nu cunosc alte biserici care să aibă intrarea aceasta, ancadramentul acesta’, a declarat, pentru AGERPRES, preotul stareț Arsenie Boariu, singurul călugăr de la Mănăstirea Lăpușna.
Un alt fapt ce o face deosebită, ne spune părintele stareț, este motivul pentru care a fost adusă aici.
‘Biserica a fost adusă de regele Carol al II-lea, care a dorit să aibă un lăcaș de rugăciune în apropierea Castelului. Lăcașul de rugăciune a funcționat din când în când, cu venirea preotului din Ibănești-Pădure. Dar, mai cu seamă, biserica a fost redeschisă odată cu înființarea Mănăstirii Lăpușna și, de atunci, eu slujesc aici. Asta s-a întâmplat în 1997, deci acum 28 de ani. De atunci, eu sunt aici și slujesc în această biserică în care vin oamenii duminica și la sărbători. Cam în jur de 40-50 de persoane vin la slujbele din bisericuța aceasta de lemn din Lăpușna’, a arătat Arsenie Boariu.
Despre ușa în formă de gaură de cheie de la intrarea în biserică, părintele consideră că aceasta poartă un mesaj simbolic extrem de profund.
‘Trebuie să amintesc de domnul Răzvan Bucuroiu, care a fost aici și de la el am remarcat aceasta: intrând prin acest ancadrament în forma găurii de cheie, noi devenim cheia în Hristos, noi deschidem ușa inimii noastre către Dumnezeu și, în felul acesta, sigur, noi suntem cheia atunci când intrăm în ancadramentul acesta. Altă interpretare nu știu să fie’, a subliniat starețul.
Mănăstirea se află într-un loc destul de izolat, întrucât de la Brădețelu, ultimul sat în care drumul este asfaltat, până la Lăpușna sunt 11 kilometri de drum neasfaltat, de aceea locul e vizitat peste săptămână mai mult de turiștii pasionați de drumeții sau de cei care vin la cabanele din zonă.
În rest, la sfârșit de săptămână, aici vin credincioșii special pentru slujba de duminică, însă extrem de puțini sunt cei care aleg să petreacă mai mult timp în zonă.
O explicație ar fi liniștea profundă care se așterne peste acest loc mirific din Munții Gurghiului, de care foarte mulți încă se feresc.
‘În singurătate te simți după cum te-ai antrenat să fii. Mulți nu suportă liniștea sau nu o suportă pe perioade lungi, probabil că trebuie să aibă lucrare interioară, așa mă gândesc eu și așa am înțeles și de la alți părinți. Dacă ai o lucrare interioară, poți suporta liniștea și poți sta în liniște foarte bine. Dar dacă omul nu este antrenat, nu este obișnuit să aibă o lucrare interioară, este greu să suporte liniștea. Acum, despre mine ce să vă zic? Sunt de 28 de ani aici, nu m-am gândit niciodată să plec, chiar dacă liniștea m-a împresurat din toate părțile (…). Deocamdată, mănăstirea este de călugări, dar nu sunt călugări care să să stea aici, decât eu. Au mai fost câțiva viețuitori în decursul anilor, dar au plecat. Poate că n-au suportat liniștea, ei știu mai bine, așa că nu știu ce. Dacă va fi nevoie, se va extinde, se va construi mai mult. Deocamdată, clădirile care sunt și chiliile pe care le vedeți construite nu sunt ocupate’, a mai spus Arsenie Boariu.
În timpul petrecut la Mănăstirea Lăpușna, lăcașul a fost vizitat de un grup numeros, format din mame și copii, și nu mi-a fost greu să constat o emoție profundă în glasurile lor, în timp ce se îndreptau spre ieșire.
‘Am fost martorul unei întâmplări impresionante: grupul nostru, de aproximativ 80 de persoane, majoritatea copii, au umplut cu entuziasm și bucurie atmosfera, venind din tabăra de conectare pentru mame și copii, pe care o organizăm în apropiere, împreună cu partenerele mele de la Asociația Kangoo Club Reghin. La îndemnul preotului stareț, cei peste 50 de copii, însoțiți de mamele lor, s-au unit într-o rugăciune sinceră, rostind împreună, cu inimile lor pline de emoție și speranță, rugăciunea ‘Tatăl Nostru’. Atât părintele stareț Arsenie, cât și mamele care însoțeau grupul au susținut că energia creată de glasurile unite ale copiilor a fost înălțătoare. Încă sunt emoționată’, a declarat, pentru AGERPRES, organizatorul principal al taberei, Crina Laszlo.
Biserica de lemn din Lăpușna a fost construită inițial în satul Comori, în anul 1779, an care figurează cioplit la intrarea în lăcaș, icoanele din interior sunt realizate în 1740 de Vasilașcu, zugrav din Țara Moldovei, și provin, se pare, de la o bisericuță mai veche. Pictura murală este în stil naiv popular, cu ample compoziții, fiind realizată de Toader Popovici și un ucenic de-ai săi.
Biserica mănăstirii Lăpușna este zidită din lemn de stejar și molid, cu bârne îmbinate în coadă de rândunică, are un turn clopotniță cu foișor și coif înalt, iar în anul 1939 a fost strămutată la Lăpușna, în vecinătatea Castelului Regal, de care îl desparte pârâul Secuieu, un afluent al râului Gurghiu.
În curând, nu doar pârâul și vegetația densă vor delimita Mănăstirea Lăpușna de Castelul Regal, ci și un zid de piatră de râu, care este în construcție, singura legătură directă între cele două obiective rămânând încă o punte veche.
Castelul Lăpușna a fost ridicat între anii 1925-1926, a fost finalizat și decorat în 1933 și a aparținut regilor Ferdinand și Carol al II-lea.
În perioada în care Nicolae Ceaușescu s-a aflat la conducerea statului, Castelul de la Lăpușna a devenit castel de vânătoare, iar la acesta au poposit nume mari ale politicii internaționale, cum ar fi Nikita Sergheevici Hrușciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1953-1964), Todor Jivkov Hristov, președinte al Bulgariei și lider al Partidului Comunist din Bulgaria (1954-1989) sau Iosip Broz Tito, fostul președinte al Iugoslaviei (1953-1980)
Actualii proprietari, care l-au cumpărat în urma privatizării, au păstrat noblețea regală a castelului, cu o arhitectură autentic românească, însă îl țin mai mult închis, fiind deschis doar atunci când grupuri mari de turiști solicită închirierea vreunui pavilion sau a întregului complex.
Astfel, odăile locuite cândva doar de regi, regine, nobili sau de politicieni de rang înalt, mai pot fi rar vizitate, iar urmele degradării pe pereții exteriori ai obiectivului devin tot mai vizibile. AGERPRES