În timp ce la București se discută aprins despre oportunitatea ca grupul ungar Bonafarm să preia brandul Napolact, la Budapesta statul a blocat deja o tranzacție asemănătoare, pe considerente de securitate alimentară. Guvernul condus de Viktor Orbán a respins recent achiziția companiei Alfoldi Tej Kft, care deține aproape o cincime din piața laptelui crud din Ungaria, de către un investitor străin. În România, însă, autoritățile par să ezite în fața unei decizii clare, deși vocile din mediul politic și agricol avertizează că industria laptelui este una strategică și trebuie tratată ca atare.
Această punere în oglindă între reacția Ungariei și ezitările României deschide o discuție amplă: ce valoare acordăm industriei agroalimentare și cât de pregătiți suntem să o protejăm de riscuri externe?
Burduja: „Nu e o simplă tranzacție comercială”
Subiectul Napolact a intrat puternic în atenția publică după ce Sebastian Burduja, fost ministru al Energiei și actual consilier onorific al premierului Ilie Bolojan, a atras atenția asupra implicațiilor strategice ale tranzacției. El a subliniat că această vânzare nu trebuie tratată ca o simplă mutare pe piața liberă, ci ca un posibil risc pentru securitatea națională.
„O investiție realizată de Bonafarm în România nu poate fi evaluată ca o simplă decizie de afaceri a unei companii private, ci trebuie analizată ca o potențială extensie a strategiei unui stat ale cărui politici au intrat frecvent în conflict cu principiile Uniunii Europene și interesele naționale ale României”, a avertizat Burduja.
El a cerut explicit intervenția Ministerului Economiei, a Ministerului Agriculturii și a Consiliului Concurenței, dar și implicarea Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD). În opinia sa, acest for ar trebui să analizeze atent circumstanțele tranzacției și chiar să respingă cererea de autorizare. Argumentul central: posibile riscuri multiple, de natură economică, politică și strategică.
Contextul ridicat de Burduja este întărit și de fermierii locali, care se tem că un investitor străin ar putea schimba politica de aprovizionare. Deputatul PSD Remus Lăpușan atrăgea atenția încă din vară că, dacă Bonafarm ar aduce materie primă din Ungaria, fermierii români și-ar pierde principala piață de desfacere. „Producătorul maghiar ar putea alege să își schimbe politica de aprovizionare și să aducă materie primă din alte state europene, inclusiv Ungaria, caz în care fermierii români ar pierde principala piață de desfacere pentru lapte”, avertiza acesta.
În esență, Burduja ridică o problemă de fond: nu este vorba doar despre cine deține un brand local, ci despre controlul asupra unei industrii vitale pentru securitatea alimentară a României.
Lecția Ungariei: cum a blocat Budapesta o achiziție similară
În paralel, Ungaria a demonstrat că poate acționa decisiv pentru a proteja un sector sensibil. Guvernul a interzis săptămâna trecută vânzarea companiei de lactate Alfoldi Tej Kft către un investitor străin, invocând motive de securitate națională și alimentară.
Alfoldi Tej, înființată în 2003, procesează anual 270 de milioane de litri de lapte și are peste 700 de angajați, fiind unul dintre cei mai importanți actori ai pieței. Prin cota sa de 20% din achizițiile de lapte crud, compania a fost catalogată drept „strategică” pentru stabilitatea internă.
„În urma cotei semnificative de piață, o achiziție străină ar provoca perturbări substanțiale pe piață în domeniul achiziției și producției interne de lapte, precum și riscuri ridicate în privința securității aprovizionării”, a transmis Ministerul Economiei de la Budapesta.
Decizia s-a înscris în linia adoptată de guvernul Viktor Orbán, care în vara acestui an a modificat legislația pentru a acorda autorităților drept de preempțiune în cazul tranzacțiilor strategice. Practic, statul ungar își rezervă posibilitatea de a interveni și chiar de a cumpăra participațiile care riscă să ajungă în mâini străine.
Prin această mișcare, Budapesta transmite un mesaj ferm: securitatea alimentară este prioritate națională, iar activele-cheie nu pot fi lăsate la dispoziția capitalului străin.
Cine este Bonafarm și ce înseamnă numele Csányi
Temerile exprimate de politicieni și fermieri români nu sunt lipsite de fundament dacă privim cine se află în spatele grupului Bonafarm. Conglomeratul este controlat de Sándor Csányi, una dintre cele mai influente figuri din Ungaria și, în același timp, un apropiat al premierului Viktor Orbán.
Csányi nu este doar un om de afaceri din sectorul agroalimentar. El conduce OTP Bank, cea mai mare bancă din Ungaria, are o poziție de top în cadrul MOL – gigantul energetic regional – și deține Bonafarm, grup care activează puternic în industria de procesare și distribuție alimentară. Influența sa se extinde și la nivel sportiv, fiind președinte al Federației Maghiare de Fotbal și vicepreședinte UEFA și FIFA.
Această concentrare de putere în mâinile unei singure persoane, cu ramificații în domenii sensibile precum energia, finanțele și agricultura, ridică semne de întrebare. Burduja a subliniat că „legăturile domnului Sándor Csányi cu Republica Populară Chineză nu sunt conjuncturale, ci structurale”, el fiind co-președinte al Consiliului de Afaceri Chino-Maghiar. În plus, Csányi a fost acuzat de implicare indirectă în activități economice care avantajează Federația Rusă în contextul războiului din Ucraina.
Un alt element controversat este implicarea sa în promovarea simbolului „Ungariei Mari” la competiții sportive, o acțiune percepută de mulți drept revizionistă și ofensatoare la adresa României. Din acest punct de vedere, un investitor cu o asemenea agendă politică și geopolitică nu poate fi tratat ca un simplu actor privat.
Napolact: mai mult decât un brand
Napolact nu este doar o companie cu două fabrici (Cluj-Napoca și Târgu Mureș) și 400 de angajați. Conform Hotărârii CSAT nr. 73/2012 și regulamentului european privind investițiile străine, producătorii importanți din industria agroalimentară fac parte din infrastructura critică națională.
Asta înseamnă că vânzarea Napolact nu se rezumă la transferul unui brand, ci echivalează cu cedarea unei piese din puzzle-ul securității alimentare a României. Într-o țară unde deja peste 50% din carnea de porc consumată este importată, pierderea controlului asupra unui mare procesator de lactate ar putea avea consecințe similare.
„Eu cred că este o industrie strategică, la fel ca toată industria alimentară. O ţară trebuie să-şi hrănească populaţia şi apoi să exporte”, declara Mihai Horvat, preşedintele Cooperativei Agricole Someş Arieş, citat de Ziarul Financiar.
Dacă Ungaria și-a apărat cu fermitate piața, România riscă să repete greșelile din alte sectoare agroalimentare, unde dependența de importuri a devenit regulă.
Între interes economic și securitate națională
Cazul Napolact deschide un dosar mai larg despre cum înțelege România să își protejeze sectoarele vitale. Dintr-o perspectivă strict economică, vânzarea către Bonafarm ar putea însemna investiții, acces la know-how și integrare într-un grup mai mare. Dar dintr-o perspectivă strategică, ar putea însemna pierderea controlului asupra unei resurse fundamentale: hrana populației.
Ungaria a arătat că statul poate interveni atunci când percepe riscuri pentru securitatea națională. România, în schimb, pare prinsă între tentația liberalismului economic și nevoia de protecție strategică. Întrebarea rămâne: va urma București exemplul Budapestei sau va permite unei companii cu ramificații politice și geopolitice majore să preia controlul asupra unui brand emblematic?
În joc nu este doar soarta Napolact, ci și mesajul pe care România îl transmite despre modul în care își apără interesele fundamentale. Într-o Europă marcată de crize de securitate și de resurse, capacitatea unei țări de a-și proteja industria alimentară poate face diferența între stabilitate și vulnerabilitate.
Dragoș Bardoși