Ileana Sandu
Ziua Mondială a Turismului este celebrată anual pe 27 septembrie, fiind stabilită de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) din cadrul ONU, în 1980, cu scopul de a evidenţia rolul turismului în dezvoltarea economică, socială şi culturală la nivel global* Alegerea datei nu este întâmplătoare: marchează aniversarea adoptării statutului OMT, în 1970 * Ziua Mondială a Turismului marchează începutul sezonului turistic în emisfera sudică şi încheierea celui din emisfera nordică * Se aşteaptă ca turismul să crească cu 3% pe an până în 2030, evoluţie atribuită mai multor motive: dezvoltarea clasei de mijloc în întreaga lume şi reducerea preţului transportului, în special al celui aerian * În pofida provocărilor – pandemii, dezastre naturale şi crize economice mondiale -, sectorul turistic a cunoscut o creştere neîntreruptă* La nivel global, turismul reprezintă aproximativ 10% din PIB * Creează milioane de locuri de muncă directe şi indirecte* Sprijină dezvoltarea comunităţilor locale, în special din zonele rurale sau izolate.
***
Istoria turismului se împleteşte cu istoria omului şi cu dorinţa lui de cunoaştere, încât se poate spune că turismul datează din Antichitate, când regii se străduiau să protejeze drumurile şi să construiască popasuri pentru călători.
În jurul anului 450 î.Hr., Herodot descria Egiptul după inundaţiile provocate de revărsarea Nilului: el notează că oraşele au fost transformate în insule şi oamenii au fost nevoiţi să se deplaseze cu ajutorul bărcilor; la vremea aceea, cei care călătoreau pe uscat o făceau, în general, pe jos sau călare pe catâri sau pe măgari. Acolo unde era imposibil de construit drumuri, se foloseau cămile şi dromaderi.
În Evul Mediu, călătoriile au devenit şi mai importante, din motive religioase: budismul, islamul şi creştinismul aveau tradiţii de pelerinaj care necesitau parcurgerea unor distanţe mari, în scop spiritual.
În secolul al XV-lea, navigatorii europeni au deschis rutele care au dus la mari descoperiri geografice, punând în contact civilizaţii de la un capăt la altul al globului.
Dincolo de descoperirile geografice, istoria ne arată că, la început, „turiştii” proveneau din familii bogate şi călătoreau doar din motive de studiu, fiind adesea însoţiţi de slujitorii lor: originea conceptului modern de turism o putem urmări încă din secolul al XVII-lea, când tinerii nobili din ţările din vestul şi nordul Europei făceau „Marele Tur”: o călătorie de-a lungul şi de-a latul Europei (de obicei, în Franţa, Germania, Italia şi Grecia) cu scopul principal de a dobândi cunoştinţe despre istorie, artă şi moştenire culturală; această călătorie era considerată „un mod perfect de a fi educat”.
Ceea ce astăzi se numeşte turism, adică o călătorie organizată şi în masă, are o dată de origine certă şi un inventator anume: la 5 iulie 1841, englezul Thomas Cook, profitând de noile posibilităţi oferite de tren, a organizat o călătorie de 11 mile, de la de Leicester la Loughborough: au participat 570 de persoane, iar succesul a fost atât de mare încât l-a convins pe Cook să organizeze pachete turistice din ce în ce mai complexe, punând bazele industriei turistice moderne. După numai zece ani, cu ocazia primei Expoziţii Universale, Thomas Cook a organizat o altă călătorie la care a atras 150.000 de clienţi.
Odată cu industrializarea, turismul a devenit accesibil pentru tot mai mulţi oameni, dar erau încă puţini cei care îşi puteau permite să călătorească în scop recreativ.
S-a descoperit, curând, că turismul era o sursă importantă de venituri. Mai mult, a adus bani, prin impozitarea serviciilor legate de turism – dacă ne gândim numai la taxele turistice sau taxele de aeroport -, precum şi indirect, prin încasările prestatorilor de servicii.
Sectorul a suferit o recesiune în anii 70, în principal din cauza crizei energetice, ceea ce a dus la scăderea costurilor şi a preţurilor. Atunci a apărut turismul de masă. Călătoria nu mai era destinată doar grupurilor exclusiviste, ci o activitate de agrement, la îndemâna multor oameni.
În România, primele activităţi turistice organizate datează din a doua parte a secolului la XIX-lea, când au apărut o serie de asociaţii, societăţi şi cluburi de turism care desfăşurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând sa atragă turişti din toate păturile sociale şi care sponsorizau amenajarea unor obiective turistice (cabane, trasee etc.).
O pagină memorabilă din istoria turismului a rămas cea înscrisă de Badea Cârţan (1849-1911), drumeţul ardelean din satul Cârţa, care a trecut de nenumărate ori Carpaţii cu sacul plin de cărţi româneşti, pe la Vama Cucului, de la Bucureşti spre Ţara Sibiului şi Ţara Braşovului.
Pe lângă multitudinea de călători şi cărturari români ce au cutreierat Carpaţii, descriindu-i cu măiestrie în opere literare, primii adevăraţi cercetători şi naratori ai frumuseţilor acestor locuri au fost francezii J.A. Vaillant şi Em. De Martonne, care aveau să tipărească la Paris, pe la 1844, impresii de călătorie de pe Valea Prahovei şi din Bucegi, cu detalii utile despre locuri, oameni şi obiceiuri, relatate deosebit de frumos şi cu admiraţie pentru cele văzute.
Ulterior, a apărut şi în spaţiul autohton, literatura turistică, de voiaj/ călătorie, având reprezentanţi de seamă: Dinicu Golescu, Alexandru Pelimon, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu şi mulţi alţii.
Nume celebre aveau să contribuie la dezvoltarea turismului la începutul secolului XX, cum ar fi: Regina Maria, Regele Ferdinand I al României, Nestor Urechia, Mihai Haret, Al. Tzigara Samurcaş şi Take Ionescu, om politic şi de cultură, turist neobosit, ce a susţinut cu bani proprii construcţia unor poteci, marcaje şi refugii turistice.
D’ale turismului
* Franţa este cea mai vizitată ţară din lume, atrăgând anual peste 80 de milioane de turişti.
* În unele state insulare, precum Maldive, turismul generează peste 50% din veniturile naţionale.
* Turismul virtual, dezvoltat în pandemie, continuă să ofere experienţe culturale la distanţă.
* Turismul spaţial nu mai este doar ficţiune – primele zboruri comerciale au avut loc deja, chiar dacă rămân rezervate celor cu bugete astronomice.
* Italia are o fântână publică de vin oferit gratis. În orăşelul Ortona din Italia există o fântână cu vin gratuit pentru public. O fântână similară este şi în Piaţa San Marco din Veneţia, dar funcţionează numai o dată pe an, în perioada carnavalului. În schimb, cea din Ortona este deschisă pe tot parcursul anului şi, deşi crama nu dezvăluie tipul specific de vin care curge prin fântână, părerile călătorilor sunt pozitive.
* 60% din lacurile de pe Pământ se află în Canada. Numărul de lacuri din Canada este mai mare decât restul lacurilor de pe planetă la un loc! Cel mai mare lac din Canada este Great Bear Lake, care se întinde pe o suprafaţă de 31.153 kmp şi ajunge până la 435 de metri adâncime.
* 600 de oameni lucrează zilnic la Turnul Eiffel. La cel mai faimos turn din lume, se pare că lucrul nu se termină niciodată. Turnul Eiffel este locul de muncă zilnic pentru 600 de parizieni, ceea ce îl face nu numai una dintre cele mai mari atracţii turistice din întreaga lume, ci şi una dintre cele mai mari afaceri generatoare de locuri de muncă din industria turismului francez.
* Diferenţa de fus orar (jet lag) se simte mai tare când oamenii călătoresc de la vest la est. Ştiinţa a demonstrat că diferenţa de fus orar se simte mai pregnant când oamenii călătoresc de la vest la est: ceasul nostru intern are un ciclu natural de moduri de somn/trezire care este puţin mai lung de 24 de ore. Călătoriile de la vest la est scurtează ziua, în timp ce călătoriile de la est la vest o lungesc, facilitând adaptarea creierului.
* Forţa Marelui Zid Chinezesc provine din pastă de orez. Muncitorii au construit porţiunile din timpul dinastiei Ming ale Marelui Zid dintr-un amestec de pastă de făină de orez lipicios şi var stins – ingredientul standard pentru mortarul folosit la asamblarea cărămizilor. Mortarul de orez lipicios a legat cărămizile atât de strâns încât în multe locuri, nici în ziua de azi nu cresc buruieni.
* Cea mai plăcută parte a călătoriei este, de fapt, faza de planificare şi pregătire. Un studiu din 2010 a descoperit că nu vacanţa, în sine, te face neapărat mai fericit, ci simpla anticipare a timpului liber şi a modului în care plănuieşti să-l petreci.
Ziua Mondială a Turismului este o ocazie de reflecţie asupra modului în care călătoriile pot transforma vieţi, comunităţi şi economii. Turismul nu înseamnă doar vacanţe şi relaxare, ci şi dezvoltare, educaţie şi solidaritate.
Tema de anul acesta al Zilei Mondiale a Turismului este „Turismul şi munca pentru un viitor mai bun”
(Documentare: unwto.org/world-tourism-day; europeana.eu; idaic.it/storia-del-turismo; foto – pixabay.com)