Ileana Sandu
Cuvântul „narcisism” îşi are originea în mitologia greacă, mai precis în povestea tragică a lui Narcis, un tânăr de o frumuseţe rară, fiul nimfei Liriope şi al zeului fluviului Cephissus. Potrivit legendei, Narcis era atât de frumos încât toţi cei care îl vedeau se îndrăgosteau de el. Cu toate acestea, el respingea constant dragostea celor din jur, considerându-se superior şi neinteresat de ceilalţi.
Una dintre victimele refuzului său a fost nimfa Echo, cea care, care, profund îndurerată, s-a retras în munţi, iar trupul i s-a topit de durere, rămânând doar vocea ei. Ca pedeapsă pentru trufia şi lipsa de empatie a lui Narcis, zeiţa Nemesis l-a condamnat să se îndrăgostească de propria reflexie într-un izvor. Incapabil să se desprindă de imaginea sa, Narcis a murit lângă apă, mistuit de dorinţa imposibilă de a se uni cu sine însuşi. Pe locul unde a murit a răsărit o floare delicată – narcisa, care îi poartă numele.
Legenda a devenit simbolul unei patologii psihologice moderne: narcisismul.
Noţiunea, în termeni psihologici, se referă la o preocupare excesivă pentru sine, o nevoie de admiraţie constantă şi o lipsă de empatie faţă de ceilalţi. Poate fi întâlnit pe un spectru larg, de la trăsături narcisice ocazionale (pe care le avem cu toţii uneori, inclusiv prin excesul de selfie-uri postate pe reţelelele sociale ), până la o tulburare de personalitate: Tulburarea de Personalitate Narcisică (Narcissistic Personality Disorder – NPD), recunoscută clinic.
O persoană narcisistă se consideră specială, unică, superioară celor din jur, având o dorinţă constantă de a fi lăudată şi validată. Nu poate sau nu vrea să înţeleagă sentimentele şi nevoile altora şi foloseşte şantajul emoţional, minciuni sau strategii subtile pentru a obţine ceea ce vrea. Este invidioasă pe succesul altora sau crede că alţii o invidiază. Crede că merită tratament special, indiferent de merite. Formează relaţii superficiale, instabile sau abuzive şi reacţionează negativ sau violent la orice critică, chiar şi constructivă.
Persoanele narcisiste pot fi carismatice, inteligente şi convingătoare, mai ales la începutul unei relaţii. Tocmai de aceea, e important să fim atenţi la semnele subtile şi să învăţăm cum să ne protejăm, observând semnalele timpurii:
* Flatează excesiv, dar se irită la primul semn de critică.
* Se victimizează frecvent sau îşi asumă meritele altora.
* Vorbesc obsesiv despre realizările lor, fără să arate interes real faţă de interlocutor.
Un narcisist va testa constant graniţele tale. Spune „nu” ferm şi consecvent atunci când simţi că îţi sunt încălcate drepturile. Nu te lăsa manipulat şi nu încerca să-l schimbi: narcisiştii nu se schimbă uşor, mai ales dacă nu îşi recunosc problema. Nu e responsabilitatea ta să-l „salvezi”.
Studiile arată că există o creştere a trăsăturilor narcisice în rândul tinerilor din era reţelelor sociale, unde imaginea şi validarea publică sunt foarte valorizate.
Narcisiştii pot fi extrem de competenţi profesional, mai ales în domenii competitive: business, politică, divertisment.
Potrivit psihologilor, există două forme principale de narcisism: narcisismul grandios –
dominant, arogant, extravertit – şi narcisismul vulnerabil – hipersensibil, anxios, dar cu un sentiment profund de superioritate interior.
Unele trăsături narcisice moderate pot avea şi beneficii (încredere în sine, ambiţie), însă fără empatie, pot deveni distructive.
În cultură şi istorie, există numeroase personaje care au fost considerate narcisiste:
Napoleon Bonaparte – cunoscut pentru ego-ul său imens şi setea de putere – şi Adolf Hitler – trăsături de grandoare extremă şi lipsă de empatie.
Este important de reţinut că a avea trăsături narcisice nu înseamnă automat că cineva suferă de o tulburare de personalitate. Doar un specialist poate pune un diagnostic.
Narcisismul este mai mult simpla iubire de sine – este o tulburare profundă care poate afecta grav relaţiile interumane. Într-o lume care valorizează imaginea, succesul şi performanţa, e uşor să alunecăm în capcana narcisismului sau să fim atraşi de persoane toxice.
Important – conchid psihologii – este să cultivăm echilibrul între respectul de sine autentic şi respectul faţă de ceilalţi, să ne cunoaştem limitele, să iubim sincer şi să ne protejăm de cei care ne rănesc sub masca falsei carisme şi încrederii în sine.