În vara anului 2025, bisericile fortificate din Transilvania au devenit scene vii ale unui proiect muzical deosebit: Turneul „Catedralele Sunetului”. Trei artiști – Alexandru Chiriac (bariton), Miruna Nagy (harpă) și Radu Nagy (violoncel) – au pornit într-o călătorie sonoră ce a îmbinat muzica sacră, clasică și folclorică cu atmosfera unică a patrimoniului transilvănean.
Proiectul, născut dintr-o inspirație comună și din pasiunea pentru frumusețea acestor locuri, a adus în fața publicului momente de grație și introspecție. În Rupea, Saschiz, Cârța, Hărman și Brașov, muzica a devenit limbaj universal și o punte între tradiție și contemporaneitate.
Turneul, poate fi comparat cu o adevărată „Via Transilvanica Muzicală” – o marcă ce vine să completeze și să întărească simbolistica drumului care unește, adăugându-i o dimensiune culturală și spirituală.
Pentru a înțelege povestea acestui proiect și planurile sale de viitor, i-am invitat pe cei trei artiști să răspundă la câteva întrebări….
Alexandru Chiriac – bariton
Catedralele Sunetului – emoție, cânt și rugăciune
Reporter: De unde a pornit ideea proiectului?
A.C. Întâlnirea noastră a fost asemenea găsirii unei piese lipsă, care, atunci când este așezată în lăcașul ei, întregește! Prima dată i-am ascultat pe Miruna și pe Radu repetându-și programul pregătit pentru un festival de artă sacră unde eram cu toții invitați. M-a fascinat completarea atât de fină și, în același timp, perfect stăpânită, între sunetul harpei și cel al violoncelului, de care, mărturisesc, sunt, poate, cel mai atașat. Au reușit să creeze un moment desprins din timp, în care, cu adevărat, muzica a vorbit. Mi-a plăcut atât de mult ce auzisem, încât l-am întrebat pe Radu dacă nu dorește să marcheze anumite pasaje, sau poate chiar să susțină o întreagă partitură. Răspunsul a venit natural și simplu: “Da! De ce, nu?” Din clipa în care am început să repetăm, am simțit din partea Mirunei și a lui Radu atât de mult firesc, stare cu totul aparte pentru mine până în acel moment. A fost suficient să exprim în doar câteva idei ce urmăresc să transmit, cum am gândit să fie totul, iar rezultatul a fost extraordinar. Am întâlnit, prin natura a ceea ce fac, nenumărați oameni valoroși, profesioniști, minunați, dar ceea ce m-a fascinat în privința celor doi, a fost conexiunea muzicală resimțită. Categoric, aceasta a fost dublată de conexiunea sufletească și “acompaniată” de libertatea de care ai atât de multă nevoie în exprimarea a ceea ce dorești ca muzician, a ceea ce simți în interpretarea unei partituri. Pentru că sunt cucerit iremediabil de Transilvania, de acele case cu farmec arhitectural unic, cu acoperișuri din țiglă în formă de solzi, atât de pitorești şi cu minunatele biserici fortificate, am gândit o „Via Transilvanica” muzicală care să le evidențieze și de ce nu promoveze. Am dorit să îmbinăm patrimoniul construit cu patrimoniul sonor, pentru a crea o experiență unică. Profit de această ocazie și doresc să îmi exprim aprecierea față de proiectul domnului Alin Ușeriu, care a transformat „Via Transilvanica” într-un drum al speranței și al identității, un proiect inspirat și inspirațional, un ambasador real al României. Chiar mă gândesc acum, că ar fi o minunată idee de a uni cele două drumuri, al identității de țară și al muzicii, oferindu-le ambelor proiecte o nouă dimensiune culturală și spirituală.
Revenind la povestea întâlnirii noastre, ideea a prins contur, Miruna și Radu au fost cei care au stabilit contactele, au încercat depunerea unui proiect, care, deși nu a fost aproba, nu ne-a descurajat și nicidecum nu ne-a oprit, ci ne-a determinat să pornim, pe cont propriu, în susținerea a ceea ce am gândit inițial.
Eu sunt onorat și bucuros de faptul că i-am întâlnit! Sunt doi muzicieni fantastici, alături de care oricine ar fi fericit să cânte. Sunt înzestrați cu acea combinație atât de reușită între talent și disciplină, iar totul este desăvârșit de sufletul pe care îl pun în fiecare atingere a instrumentului.
Suntem în al doilea an în care, în aceleași condiții, nu am renunțat, am mers mai departe, am ajuns în locuri noi, am fost primiți de oameni cu sufletul deschis către emoție, către frumos, către magia muzicii.
Dorim să dezvoltăm proiectul nostru, să îi dăm aripi pentru a zbura pretutindeni… până la urmă, să creștem acel lăstar muzical apărut undeva sus, pe un vârf de munte, între o HARPĂ, un VIOLONCEL și o VOCE.
Reporter: A fost greu să alegeți repertoriul?
A.C.: Alegerea repertoriului a avut ca primă condiție tot coordonata sufletească. Atât anul trecut, cât și anul acesta, am optat pentru compozitori prin care am acoperit toate etapele istoriei muzicii. Am împletit momente din lucrări bine cunoscute publicului, cu fragmente de muzică sacră cu trăire interioară profundă, obținând astfel un efect care, preț de o oră și jumătate, ne-a purtat, pe fiecare dintre noi, într-un spațiu feeric. Îmi place să povestesc despre o familie care ne-a însoțit în toate cele 5 locații în care am cântat anul acesta: Rupea, Saschiz, Cârța, Hărman, Brașov. La finalul acestui periplu ne-au mărturisit că niciuna dintre seri nu a semănat cu cealaltă, evident în contextul trăirii afective. Au descoperit astfel noi fațete, noi lumini, noi umbre. A fost o bucurie și, poate, o confirmare pentru noi a faptului că suntem pe drumul pe care ne-a fost hărăzit să pășim, cu toate că, atât eu, cât și Miruna și Radu, la nivel personal, avem întâmplări, de ordinul incredibilului, despre cum, pentru noi, nu există un alt destin decât… MUZICA.
MIRUNA NAGY – harpă
„Oamenii au ascultat piesele noastre aproape cu evlavie…”
Reporter: Cum este să lucrați împreună cu soțul dumneavoastră, cum e să împărțiți scena?
M.N.: Apropo de relația noastră, a mea și a lui Radu, avem marea bucurie de a împărtăși aceleași pasiuni: muzica și spiritualitatea. Din clipa în care ne-am cunoscut, am rezonat pe același registru și am crescut împreună, susținându-ne reciproc în evoluția noastră. Este minunat să lucrăm și să trăim împreună, pentru că avem aceleași gusturi, aceleași bucurii și, mai ales, aceeași căutare a frumuseții și a exprimării ei prin ceea ce facem. Suntem recunoscători și fericiți pentru profesiile noastre, în care muzica și latura spirituală se împletesc în mod minunat.
A fi artist înseamnă a fi mereu în căutarea inspirației și a acelor momente de grație, de oprire a timpului, în care primim daruri de Sus. Suntem amândoi dornici de astfel de clipe și ni le creăm, pentru că pentru a naște ceva autentic ai nevoie de timp, de liniște, de pace interioară și de deschidere. În conviețuirea noastră, rareori apar tensiuni sau conflicte. Ca orice oameni, avem și astfel de momente, dar ele sunt umbrite de pace, de bucurie, de colaborare și de sfătuire.
Reporter: Cum percepe un artist-interpret la un instrument sacru – harpa – publicul? A reușit publicul să se lase condus de înălțimea sunetelor?
M.N.: Când lucrărm la un proiect și ne gândim la locații, public, piese, noi artiștii simțim o chemare! Aceea de a aduce mereu piese noi, lucrări de suflet, care să deschidă inimi și percepții către frumusețea ce se află în orice notă, dar și în orice ne înconjoară: adierea vântului, ciripitul păsărilor, zborul lor. Muzica ne ajută să ne conectăm și să vedem în interior această frumusețe care pulsează în tot și în toate. Cântând, avem bucuria de a onora viața și forțele universale care ne conduc, Divinul care se află pretutindeni. Publicul întâlnit în cadrul acestui proiect ne-a impresionat: este un public respectuos, cultivat, simplu și recunoscător. Oamenii au ascultat piesele noastre aproape cu evlavie, iar asta a creat un flux minunat de energie între noi, muzicienii, și domniile lor. Ne place mult acest public, tocmai de aceea ne gândim serios să extindem proiectul.
Reporter: Ce pregătiți pentru Turneul 2026? Ce puteți dezvălui publicului care dorește să retrăiască, momente cel puțin la fel de înălțătoare, în locații spectaculoase, impregnate de istorie și sacralitate?
M.N.: Catedralele Sunetului 2026 sunt convinsă că va fi ceva minunat. Vom avea din nou piese pentru violoncel și harpă, dar și pentru trio pe care îl formăm alături de Alexandru, și ne dorim să extindem repertoriul de muzică sacră spre zona balcanică – bulgară, rusească – atât de profundă spiritual, încărcată de tradiții și de cultul divinității. Suntem foarte bucuroși să adăugăm aceste culori repertoriului nostru. De asemenea, vom include și lucrări italiene, franceze, românești. În cetăți, cu siguranță vom cânta și folclor românesc – o doină, un cântec tradițional. Simțim o chemare și o vibrație de a aduce lucruri noi publicului nostru: piese de suflet, care să deschidă inimi și percepții către frumusețea care se află în orice notă și, în același timp, în tot ce ne înconjoară – adierea vântului, ciripitul sau zborul păsărilor. Muzica ne ajută să ne conectăm și să descoperim, paradoxal, frumusețea din exterior printr-o introspecție interioară. Această frumusețe există și în noi, pentru că tot ceea ce ne înconjoară respiră, vibrează și trăiește împreună cu noi.
Radu Nagy – violoncel
„Muzica: o odă adusă vieții pe pământ… o odă adusă lui Dumnezeu”
Reporter: Cum s-au ”legat” lucrurile între familia de artiști Nagy și tânărul bariton Alexandru Chiriac?
Totul s-a petrecut foarte spontan, începând la Festivalul de Muzică Sacră de la Măgura, unde fiecare dintre noi venise pentru o repetiție individuală, cu propriile piese. Atunci, Alexandru m-a întrebat, pe loc, dacă nu aș putea să cânt împreună cu el o linie melodică într-una dintre lucrările lui. Am zis: „De ce nu? Ar fi interesant să fie și violoncel, și pian, și voce!” Am trasat o linie melodică și ne-am înțeles din prima secundă. Totul a curs natural, firesc, ca și cum a fost menit să fie.
După această primă experiență, în care ne-am simțit atât de aproape muzical, sufletește și uman, ne-am spus: „De ce să nu continuăm? De ce să nu facem mai mult?” Așa s-a născut ideea unui program inedit – harpă, violoncel și voce de bariton – o combinație rar întâlnită, pentru care nu există un repertoriu fixat. Dar este o formulă foarte frumoasă: violoncelul are melodicitatea apropiată de cea a vocii, harpa are capacitatea de a acompania și de a crea sonorități celeste, iar vocea aduce căldura și sensul cuvântului cântat. Împreună, cele trei creează o armonie unică. Repertoriul l-am aranjat de fiecare dată în funcție de tema concertelor și de ceea ce am dorit să transmitem. Este o călătorie în timp și spațiu, prin care explorăm felul în care marii compozitori și-au exprimat gândurile, emoțiile și filosofia de viață. Totodată, ne-am dorit ca lucrările să se potrivească spațiilor sacre în care cântăm – biserici, catedrale, locuri încărcate de spiritualitate. Muzica a avut dintotdeauna această dimensiune sacră: o odă adusă vieții pe pământ și, în același timp, o odă adresată lui Dumnezeu. Am încercat să acoperim toate epocile – de la compozitorii preclasici, clasici și romantici, până la cei moderni și contemporani, inclusiv creații românești. Am vrut să oferim publicului un „meniu pentru suflet”, bogat și divers, din care fiecare să-și poată alege ceea ce îl bucură cel mai mult. Am inclus, bineînțeles, și lucrări care pe noi ne ridică sufletește și ne împlinesc. Cam așa s-a născut acest proiect și așa continuă să crească. Și da, îți mai pot spune că pentru mine este o mare bucurie și o șansă să cânt nu doar cu Alexandru Chiriac, ci și alături de Miruna, partenera mea de viață. Să fim împreună și pe scenă, și în viața de zi cu zi, înseamnă o împlinire pe care o trăim cu recunoștință.
Mesajul comun al celor 3 artiști
Muzica are puterea de a transforma și de a înălța sufletul. Ea este o călătorie, un dar, o revelație. Dacă tinerii își vor da șansa de a păși într-o sală de concert sau într-o biserică fortificată pentru a asculta muzică sacră sau clasică, vor descoperi că această experiență le poate schimba viața.
Turneul Catedralele Sunetului merge mai departe. Pregătirea calendarului pentru 2026, este în lucru, cu un repertoriu extins, cu locuri noi și cu aceeași dorință de a aduce frumusețe și armonie în sufletele oamenilor.
Mult succes!
Cosmina Pașcan, Asociația Descoperă Mureșul
Asociația „Descoperă Mureșul” susține cu bucurie și responsabilitate orice inițiativă de promovareartistică și culturală, care aduce în prim-plan patrimoniul material și imaterial al Transilvaniei și creează punți vii între comunități, tradiții și generații.