În ultimii ani, consumul de droguri în rândul tinerilor a devenit o problemă tot mai gravă, care afectează nu doar sănătatea celor implicați, ci și întreaga societate. Statisticile recente arată o creștere îngrijorătoare a numărului de adolescenți care experimentează substanțe interzise, uneori chiar de la vârste de 13-14 ani.
Specialiștii atrag atenția că tentația este alimentată de curiozitate, presiunea grupului și, tot mai des, de influența rețelelor sociale, unde consumul de droguri este uneori prezentat drept „cool” sau „nevinovat”. În realitate, efectele sunt devastatoare: dependență, tulburări psihice, probleme de comportament și, în cazurile grave, moarte.
Autoritățile au intensificat campaniile antidrog în școli și licee, însă specialiștii susțin că prevenția trebuie dublată de o implicare mai mare a familiei. Dialogul deschis dintre părinți și copii, informarea corectă și sprijinul emoțional pot fi bariere puternice împotriva tentației consumului.
În acest context, sâmbătă, Teatrul Naţional din Târgu Mureş a găzduit conferința „Când părinții tac, drogurile vorbesc!” – eveniment central al campaniei „Fii Smart! Dă Block Drogurilor!”, inițiată de Asociația Social MED împreună cu parteneri locali și naționali.
Evenimentul a fost un moment de dialog autentic și emoționant între specialiști, părinți, tineri și comunitate. Conferința a fost moderată de Prof. Dr. Cristian ANDREI și le-a avut ca invitate speciale pe Irina-Margareta NISTOR și Eugenia ȘERBAN. În premieră, pe scena Teatrului Național au urcat patru tineri care au împărtășit publicului experiențe reale de consum și recuperare, oferind o perspectivă sinceră asupra luptei cu dependența.
Nevoia de competiţie şi anturajul
Întrebarea cheie a părinţilor în astfel de situaţii este „Cum îmi dau seama? Ce semne extistă că un copil se îndreaptă către consumul de droguri?” Instinctele primare, competiţia în cazul băieţilor şi instictul matern, în cazul fetelor, pot sta la baza debutului în consum.
„Unul dintre indicatori este tendinţa către competiţie şi către exces”, spune doctorul Cristian Andrei.
„Probabil dacă mi-ar fi spus cineva atunci, dar nu am ştiut, aş fi sesizat-o. Pentru că da, era una dintre calităţile lui: competiţia. Tot timpul trebuia să căştige. Indiferent cu cine, chiar şi cu mine”, spune Eugenia Şerban, a cărui fiu este încă prins în dependenţa de subtanţe.
Dacă băieţii tineri sunt prinşi de competiţia cu cei de vârsta lor, în ceea ce priveşte fetele, anturajul, mai ales un iubit care se află într-o situaţie de consum, reprezintă de cele mai multe ori, calea spre debutul în consum.
Krisztina Baratosi este o tânără din Târgu Mureș, în vârstă de circa 20 de ani, implicată activ în campanii de prevenire a consumului de droguri . După o copilărie dificilă, relații disfuncționale și lupta cu dependența și depresia , ea a reușit să își reconstruiască viața În prezent, este absolventă de psihologie și se dedică proiectelor sociale prin care sprijină persoane aflate în suferință, subliniind că dependența nu este cauza, ci simptomul durerii.
„De obicei la fete riscul cel mai mare este atunci când intră într-o relaţie cu un consumator. De obicei, în acel moment debutează consumul. Eu am debutat cu tratamentul de la psihiatrie, după care am continuat într-o relaţie cu unul din şmecheraşii oraşului. Acolo am primit o confirmare şi dragoste de care pe undeva duceam lipsă. În momentul în care duci lipsă de dragoste aşa cum ai tu nevoie să o primeşti, începi să o cauţi în alte părţi. Eu am ajuns să o caut în această relaţi în care pentru cea mai mică atenţie, pentru un gram de dragoste aş fi făcut orice”, spune Krisztina.
Turbulenţele adolescenţei trebuie gestionate corespunzător
Adolescența este o perioadă a transformărilor intense — fizice, emoționale și mentale — care pot aduce neliniște și confuzie atât pentru tineri, cât și pentru părinți. Dezechilibrele specifice acestei etape, dacă nu sunt înțelese și gestionate corect, pot deschide ușa către comportamente de risc, inclusiv consumul de substanțe interzise. Psihiatrul dr. Cristian Andrei atrage atenția asupra importanței dialogului și a sprijinului psihologic în această perioadă fragilă, subliniind că semnele de nemulțumire și tulburare interioară ale adolescenților nu trebuie ignorate, ci înțelese cu empatie și acțiune
„Corpul meu nu-mi place, mintea mea nu face performanţă, creează idei care nu-mi dau pace, emoţiile mă inundă. Mulţi adolescenţi ajung la substanţe experimentând efectele ca beneficii şi ca medicaţie. O formă empirică de medicaţie. Şi acolo produce aceste beneficii iar tu ca părinte crezi că este leneş sau că este impertinent sau că nu vrea. Încă un semnal de alarmă pentru copiii noştri de dinainte de orice formă de consum. Mare atenţie la relaţia adolescentului cu mintea lui. Cum aflii asta? Începi să dicuţi puţin cu el, despre el şi vei observa o nemulţumire a lui despre el. când ai auzit asta, este momentul psihologului, este momentul unei persoane care să înţeleagă”, explică dr. Cristian Andrei.
Conferința „Când părinții tac, drogurile vorbesc!” a fost mai mult decât un eveniment educațional — a fost o lecție de viață, o întâlnire între generații și o demonstrație clară că prevenția începe cu empatia. Mărturiile tinerilor, intervențiile specialiștilor și experiențele părinților au arătat, fără echivoc, că problema consumului de droguri nu poate fi tratată doar prin sancțiuni sau campanii ocazionale, ci printr-un efort comun și constant al întregii comunități.
Mesajul central al evenimentului a fost clar: dialogul salvează vieți. Într-o societate în care tehnologia și ritmul alert al vieții tind să rupă legăturile dintre oameni, comunicarea sinceră dintre părinți și copii devine o armă esențială împotriva tentației drogurilor. De prea multe ori, părinții se ascund în spatele ideii că „mie nu mi se poate întâmpla”, fără să observe semnele subtile — schimbările de comportament, izolarea, oboseala excesivă sau tristețea aparent fără cauză. Așa cum a subliniat dr. Cristian Andrei, indiferența este primul pas spre pierderea legăturii cu copilul, iar în lipsa acelei legături, drogurile „vorbesc” în locul părinților.
Totodată, conferința a scos în evidență nevoia acută de educație emoțională și psihologică în școli. Adolescenții de astăzi se confruntă cu presiuni uriașe — dorința de afirmare, comparațiile sociale, anxietatea de performanță, lipsa de acceptare de sine. În absența unor instrumente sănătoase de gestionare a acestor emoții, tinerii caută alinare în locuri greșite. Așa cum spunea Krisztina, „dependența nu este cauza, ci simptomul durerii”. Așadar, prevenția reală începe nu doar prin informare, ci prin vindecarea suferințelor tăcute ale copiilor.
Exemplele de viață prezentate pe scena Teatrului Național din Târgu Mureș au demonstrat că recuperarea este posibilă, dar drumul este lung și anevoios. Tinerii care au reușit să se ridice din prăpastia dependenței au avut în comun același sprijin vital: iubirea necondiționată a familiei și credința în schimbare. Ei au arătat publicului că oricât de jos ai ajunge, există întotdeauna o cale de întoarcere — însă această cale începe cu recunoașterea problemei și cu dorința sinceră de ajutor.
În același timp, părinții prezenți la eveniment au primit un mesaj important: nu există rușine în a cere sprijin. Fie că este vorba de un psiholog, un consilier școlar sau un grup de suport, intervenția timpurie poate preveni tragedii. Atunci când părintele observă primele semne de neliniște, este esențial să nu judece, ci să întrebe, să asculte, să fie prezent.
De asemenea, autoritățile locale și organizațiile partenere au fost încurajate să continue și să extindă campanii precum „Fii Smart! Dă Block Drogurilor!”, transformându-le în programe permanente de educație și prevenție. O comunitate conștientă și implicată poate deveni scutul cel mai eficient în fața acestei epidemii tăcute care atinge tot mai mulți tineri.
Dincolo de discursuri și statistici, evenimentul a transmis un mesaj profund uman: drogurile nu discriminează. Ele pot atinge pe oricine – elevi, sportivi, artiști sau oameni cu cariere de succes. În fața dependenței, toți suntem vulnerabili, dar tot împreună putem deveni mai puternici. Prin empatie, informare și cooperare, familiile și comunitățile pot transforma frica în speranță și rușinea în solidaritate.
În concluzie, problema consumului de droguri în rândul tinerilor nu poate fi ignorată, dar nici tratată doar prin frică. Soluția reală stă în educație, comunicare și iubire. Adolescenții nu au nevoie doar să fie controlați, ci înțeleși; nu doar avertizați, ci ascultați; nu doar protejați, ci încurajați să-și descopere propriile resurse interioare.
Așa cum s-a subliniat în finalul conferinței, lupta împotriva drogurilor este, de fapt, o luptă pentru viață — pentru echilibru, pentru demnitate, pentru viitor. Iar fiecare părinte, profesor, medic sau tânăr conștient poate fi parte din această schimbare.
Pentru că atunci când societatea întreagă alege să nu tacă, drogurile nu mai pot vorbi.
În cadrul evenimentului au fost exprimate câteva idei cheie ce merită reţinute:
Dr. Cristian Andrei (psihiatru):
„Primul semn de pericol nu este comportamentul copilului, ci indiferența părintelui. Când nu mai întrebi, când nu mai comunici, deja e târziu. Adolescenții nu trebuie doar avertizați, ci ascultați. Comunicarea autentică este cea mai puternică formă de prevenție.”
Viceprimarul municipiului Târgu Mureș; Kovacs Levente:
„Într-o lume în care tehnologia ne face tot mai conectați, am uitat să fim oameni. Avem nevoie să vorbim deschis despre droguri, nu să ascundem problema sub preș.”
Eugenia Șerban (actriță):
„Când copilul tău ajunge în lumea drogurilor, înveți să nu judeci, ci să înțelegi. Adevărata luptă este a iubirii și a încrederii.”
Krisztina:
„Am ajuns în situații din care doar Dumnezeu m-a salvat. Drogurile îți fură sufletul și te fac să crezi că ești invincibil, când de fapt ești prizonier.”
Vlad:
„Dependența e o boală, nu o rușine. Fiecare zi fără consum e o victorie, iar sprijinul celor dragi face diferența.”
Ionuț:
„Timp de zece ani am crezut că pot controla consumul. Adevărul e că drogurile nu se controlează – ele te controlează pe tine.”
Alex:
„Ca sportiv, credeam că pot opri oricând. Adevărul e că, după competiții, reveneam la vechile obiceiuri. Forța nu e în mușchi, e în minte.”
Sanda Viţelar