Sanda Viţelar
Românul, animal mitologic de internet, cu un picior în concediu şi celălalt în cazinoul online, a demonstrat din nou că ştie exact ce contează în viaţă. În prima jumătate a anului 2025, a băgat peste 5,5 miliarde de lei la jocurile de noroc online – adică mai bine de un miliard de euro. E o sumă impresionantă, aproape poetică, dacă te gândeşti că tot noi ne plângem că „nu se poate trăi dintr-un salariu”.
Dar, să fim drepţi, e o veste bună: e cu 11% mai puţin decât anul trecut. Înseamnă că românii au început să se cuminţească. Sau, mai probabil, au pierdut tot în 2024 şi acum n-au mai avut ce paria. Oricum, e un progres – unul pe care ar trebui să-l sărbătorim, eventual cu un bilet la „Loz în plic”.
În timp ce statul visează la digitalizare, românii s-au digitalizat singuri, dar la cazinouri. Internet banking? Nu. Pariuri online? Da, frate! Cu dublă autentificare, pentru că „siguranţa contului e importantă”, nu ca siguranţa alimentară sau igiena.
Totuşi, norocul nu e totul. Românul ştie şi să se relaxeze: aproape 3 miliarde de euro s-au dus pe vacanţe. Aici suntem campioni la escapism: ne spetim un an întreg, ne plângem de viaţă, de şefi şi de guvern, apoi plecăm două săptămâni în Grecia să postăm pe Instagram citate motivaţionale gen „Viaţa e scurtă, trăieşte clipa!”.
În tot acest timp, un alt detaliu minor scapă din ecuaţie: igiena personală. Conform datelor europene, suntem printre ultimii la consumul de produse de îngrijire. Mai exact, românul mediu foloseşte un tub de pastă de dinţi pe an. Da, unul. Poate chiar îl împarte cu familia, că doar suntem un popor unit.
Unii îl folosesc, probabil, doar duminica, înainte de slujbă, sau când ştiu că urmează să pozeze cu zâmbetul pe Facebook.
La cât de puţină pastă de dinţi consumăm, e clar: nu mai avem nevoie de cabinete stomatologice, ci de sedinţe de terapie colectivă. În fond, ce-i o carie comparativ cu o pierdere la poker? Durerea trece, dar adrenalina rămâne.
Suntem poporul care a transformat norocul într-o politică publică şi neglijenţa într-o tradiţie. Când alţii îşi cumpără periuţe electrice şi săpunuri artizanale, noi investim în „rotiri gratuite” şi „bonusuri fără depunere”. Iar când se termină banii, mergem la mare, la soare, să ne curăţăm sufletul – dacă tot nu ne curăţăm dinţii.
Să fim sinceri: România nu e o ţară săracă. E o ţară cu priorităţi alternative. Într-un colţ al Europei unde încă mai există oameni care îşi cumpără o pastă de dinţi doar „dacă e la ofertă”, avem mii de platforme de jocuri de noroc care rulează sume mai mari decât bugetul unui minister.
Dar poate nu e totul pierdut. Poate că acei 11% în minus înseamnă ceva. Poate românii chiar încep să se trezească. Sau poate doar şi-au mutat investiţiile în bilete la loto – visul naţional care nu se devalorizează niciodată.
Până atunci, însă, rămânem ceea ce am fost mereu: un popor de visători cu dinţii cariaţi şi portofelul gol, care aşteaptă să dea lovitura vieţii dintr-un click. Un popor care crede cu tărie că norocul schimbă destine, dar pasta de dinţi… e opţională.