Dragoş Bardoşi
Nu ai cum să nu te întrebi: „Oare cum era?” dacă, după Revoluţia din ’89, reveneam la monarhie. Dacă Iliescu nu i-ar fi interzis regelui să revină în ţara sa. Oare cum era dacă nu am fi avut preşedinţi ca Ion Iliescu – comunist sadea, Traian Băsescu – informator al Securităţii, sau Klaus Iohannis – geambaş de case? Ce ne-au adus aceşti trei? Bun? Nimic.
Pentru că vedem că suntem tot codaşii Europei. Vedem că sistemul nostru de valori este praf, că trăim într-o ţară în care, dacă nu te descurci să faci un „ghiubuşluc” pe lângă lege, eşti considerat fraier. În care, dacă vorbeşti frumos şi te porţi respectuos, eşti catalogat drept moale. Trăim în ţara în care locurile de parlamentar se scot la licitaţie şi unde analfabeţii sunt şefi.
Dar să nu mai vorbim de funie în casa spânzuratului, că nu e frumos şi nu are rost.
Cum ar fi fost să avem o constantă în administraţia de vârf a ţării – monarhia? Cum ar fi fost să ştim că, întotdeauna, acolo se află un membru al unei familii regale, care a beneficiat de cea mai înaltă şi aleasă educaţie, care este patriot prin jurământul faţă de Dumnezeu? Desigur, partidele ar fi fost, probabil, aceleaşi, doar că întotdeauna ar fi trebuit să se raporteze la cele mai înalte valori morale. Ca şi noi, cetăţenii.
Poate că generaţiile de tineri nu şi-ar mai fi dorit să devină corupţi, imitând câte un politician care se afişa cu maşini şi pantofi scumpi. Poate şi-ar fi dorit să fie educaţi, eleganţi şi frumoşi ca un prinţ. Cine ştie…
Oare cum ar fi arătat politica externă a ţării noastre în relaţie cu marile puteri ale lumii? Cu Marea Britanie, de exemplu? Oare am mai fi fost făcuţi „ţigani” peste hotare? Dar oare ar mai fi plecat atât de mulţi români din ţară?
De ce toate aceste întrebări acum? Pentru că am participat la o parte din vizita Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, şi a Alteţei Sale Regale Principele Radu, în judeţul nostru. Şi, firesc, în timpul în care a trebuit să aşteptăm între anumite momente ale vizitei, s-au iscat discuţii între jurnalişti sau alţi participanţi.
Am auzit aceleaşi argumente sovietice: că Regele ar fi fugit din ţară cu un tren plin de comori, că s-au întors doar pentru avere, şi altele, şi altele. Argumente auzite de jurnaliştii mai tineri acasă, de la părinţi. Le-am auzit pe toate, după Revoluţie, din gura cui credeţi? A fanilor fostului regim comunist. Da, acel regim care, în primii ani de când s-a instaurat, a ucis tot filonul moral şi intelectual abia format al naţiunii române.
Pentru cei care încă propagă aceste minciuni sovietice, am o singură întrebare: oare, dacă nu era familia regală a României, noi am fi avut astăzi aceste graniţe? Am fi existat ca naţiune? Eu sunt convins că nu.
Oare mai avem vreo şansă să trecem la monarhie? Eu unul aş vota modificarea Constituţiei în acest sens. Şi aş încerca să conving cât mai mulţi români să o facă. Să nu mai fiu nevoit să aleg între personaje dubioase ca Nicuşor Dan şi George Simion sau să mă uit zece ani la un geambaş de case care rânjea sfidător, sugerându-ne că sărăcia merge mână în mână cu ghinionul.
Nu de astfel de oameni avem nevoie să ne fie lideri.
Doamne, ajută să trăim vremuri mai bune!