Mugurel Puşcaş
De ce plâng frunzele în toamnă
În strai de arămiu decor?…
Se reîntorc, legate-n salbă,
Melancolii ce ard şi dor.
De ce nu-i tril de ciocârlie
În rămurişul dens din crâng?…
Se-aşează bruma peste glie,
Corolele de flori se frâng.
De ce ne părăsesc cocorii,
Aripi de plumb plutind uşor?…
Pliscuri de foc sărută norii,
Autumnal, în ciclic zbor.
De ce tac greierii pe câmpuri?…
Arcuşul lor a împietrit!
Se-nrourează-n tihnă timpuri
Ce parcă tainic s-au oprit.
De ce zdrobim în teascuri struguri?…
Mustu-n butoi dospeşte-n vin,
Savoarea lui – lacrimi de muguri,
E vis vernal din bob divin.
De ce mă învelesc în frunze,
De parcă frunză sunt şi eu?…
Am jind de verde-crud pe buze,
Voi fi al Clipei corifeu!
Cu dor de dor, păşind prin toamnă,
Hai, scoate-ţi inima din teci!
Fă un popas în mine, doamnă,
Blând, adu-mi vară pe poteci.