Ileana Sandu
… Facem ce facem şi tot la „feisbuceală” ajungem: în lumea de azi, când reţelele sociale au devenit principala sursă de informare pentru milioane de oameni, stai şi te întrebi: totuşi, cine sunt, de fapt, cei care modelează opiniile publicului? Cine influenţează, în mod real, felul în care gândim, reacţionăm şi luăm decizii?
Din păcate, tot mai des, răspunsul este: persoane fără nicio competenţă, fără pregătire în vreum domeniu, fără rigoare logică, dar cu o vizibilitate uriaşă „pă feisbuc”.
Reţelele sociale au transformat opinia personală în marfă de consum rapid. Nu mai e important ce spui, ci cât de viral poate deveni ceea ce spui. Like-ul înlocuieşte argumentul. E o goană continuă după reacţii, după vizibilitate, iar în această cursă nu câştigă cel care are dreptate, ci acela care strigă mai tare. Vedem indivizi care scriu cu greşeli gramaticale strigătoare la cer dar se pronunţă cu aplomb despre educaţie. Vedem persoane fără nicio pregătire medicală explicând „ce fac de fapt” vaccinurile. Vedem oameni fără noţiuni de economie sau politică explicând, „cum stau lucrurile”.
Scandalul, simplificarea excesivă, afirmaţiile şocante atrag atenţia mai mult decât un discurs argumentat. În acest peisaj, vocea cunoscătorului ajunge să fie acoperită de zgomotul generalizat al celor care au o părere despre orice.
A avea o opinie e firesc, dar, a o emite public, cu pretenţia de a influenţa pe alţii, presupune responsabilitate. Înseamnă să cunoşti domeniul despre care vorbeşti, să-ţi asumi ce spui, să fii deschis la dialog şi la corectură. Or, prea mulţi dintre aşa-zişii formatori de opinie de azi fug tocmai de aceste criterii. Preferă certitudinile gălăgioase în locul nuanţelor. Preferă atenţia, nu adevărul. Cutezi să-i contrazici? Te trimit, imediat, la plimbare cu „hai, marş!”
Responsabilitatea nu este doar a celor care se exprimă, ci şi a celor care îi ascultă. Publicul are datoria să pună întrebări esenţiale: Cine vorbeşte? Ce pregătire are? Ce interese? Ce surse? De ce spune ceea ce spune? Adevărata opinie are nevoie de fundament, nu de aplauze şi de mii de urmăritori.
Ar fi momentul ca vocile competente să nu mai stea deoparte. Profesorii, cercetătorii, medicii, toţi cei care cunosc cu adevărat domeniile despre care vorbesc trebuie să fie prezenţi în spaţiul public, inclusiv online. Să nu mai lase scena în mâinile celor care confundă notorietatea cu înţelepciunea.
.
…Apropo, pregătiţi-vă două ouă ochiuri, pozaţi-le şi puneţi imaginea pe Facebook: în doi timpi şi trei mişcări, veţi afla că: sunt prea moi; sunt prea tari; sunt prea arse; „nu aşa tră să arate”; „proasto, nu te-a-nvăţat mă-ta să prăjeşti nişte ouă…”. Etc.
Până una, alta, rămânem cu spectacolul: o lume în care adevărul e relativ, popularitatea înlocuieşte competenţa, iar tăcerea celor competenţi e teren fertil pentru impostură.