Alecu Reniţă
Naţiunile care se autodefăimează nu se pot izbăvi de complexele de inferioritate, nu cunosc sentimentul de demnitate naţională, nu au voinţa să se ridice pe propriile picioare, fetişizează tot ce e străin, aleargă după salvatori pe la curţi regale, le dau în cap la ai săi, dacă îndrăznesc să iasă din coloană, se agaţă de poala „conducătorului iubit”, îi pup talpa şi îl ridică în slăvi etc. Iar ritualul obligatoriu, transmis de la o generaţie la alta, de a sta cu capul plecat să nu-l taie sabia, de a te resemna în faţa nedreptăţilor, de a-ţi plânge de milă şi a-ţi defăima naţiunea din care faci parte – este alimentat neîntrerupt de foarte mulţi intelectuali şi chiar de bresle întregi cu aere elitare, bresle finanţate din banii poporului defăimat şi ţinut cât mai departe de lumină şi de tot ce înseamnă educaţie. Nu îţi poţi vindeca naţiunea de complexele de inferioritate, dacă intelectualitatea ei se consideră altceva decât parte organică din popor şi îşi foloseşte cunoştinţele şi talentele pentru a răscoli şi alimenta aceste umilitoare şi devastatoare complexe de inferioritate, ambalate sub cele mai patriotice mesaje sau lozinci.