Asociaţia Culturală Ultra Salix, în colaborare cu Primăria Târgu Mureş şi Muzeul Judeţean Mureş – Secţia Istorie, prezintă o filă tulburătoare şi mai puţin cunoscută a oraşului Târgu-Mureş, în cadrul proiectului Din Arhivă în Realitate Virtuală: Procesul moaşei Borbála Farkas, o femeie judecată şi condamnată pentru vrăjitorie la Târgu-Mureş în secolul al XVIII-lea, valorificând această pagină de istorie locală printr-o prezentare digitală accesibilă, care evocă memoria şi contextul epocii.
Potrivit organizatorilor, sunt aduse în discuţie teme universale precum condiţia femeii, frica şi mentalitatea unei comunităţi aflate la graniţa dintre raţiune şi superstiţie.
Produsul final este disponibil gratuit în limbile română, maghiară şi engleză, oferind acces deschis publicului larg şi reflectând caracterul multicultural al oraşului Târgu-Mureş.
Pe 3 noiembrie va fi lansat turul virtual propriu-zis, cu acces gratuit online pe pagina Asociaţiei: ultrasalix.com/turvirtual
site-ul Muzeului Judeţean Mureş: muzeulmures.ro/tururi-virtuale/
Potrivit portalului visurilenuautermenlimită.com, ştirea a apărut, iniţial, în ziarul local „Gazeta Mureşului” din 12 martie 1933, care anunţa o conferinţă radiofonică, susţinută de Aurel Filimon, despre „Ultima vrăjitoare din Târgu Mureş” – Farkas Borbála, care, în 1752, fiind acuzată de farmece, a fost arsă pe un rug ridicat pe strada Călăraşilor.
Se întâmpla pe 28 aprilie 1752, şi era ultima vrăjitoare din Europa arsă pe rug. O chema Barbala Farkas şi era, de fapt, moaşă: „Se spunea despre ea că ştia sexul copiilor înainte ca aceştia să vină pe lume şi că folosea leacuri ciudate pentru a-i vindeca pe nou-născuţi. Iar martori rău-voitori au susţinut că au văzut-o intrând noaptea în casele oamenilor pe horn sau pe gaura cheii pentru a fura pruncii”.
În anul 2017, un grup de artişti mureşeni au rememorat evenimentul dramatic din istora oraşului, punând în scenă acest moment, chiar în curtea în care funcţiona prefectura veche, unde s-a luat decizia ca „vrăjitoarea”, fostă moaşă comunală, să fie arsă pe rug, pe malul Mureşului.
„Pentru tot ce era legat de intemperii, de fenomenele meteo, moliile, ciume, trebuiau găsiţi răspunzatori. Şi erau găsite moaşele sau femeile sărace care preparau leacuri naturale (…). În 1990 sau 1991, urmaşii ei au redeschis proces si au reabilitat-o. Moaşa a pierit în flăcări şi tot din foc s-au născut poveştile despre ea, care nu s-au stins nici zi”, a declarat pentru observatornews.ro dna Mana Bucur (Uniunea Artiştilor Plastici Mureş), organizatoarea evenimentului.
„Această vrăjitoare se numeşte Bori şi avea un cocoş bolnav, cu o viroză HN1 şi pentru acest fapt cocoşul trebuia ars. Iar Bori a spus că singurul ei prieten este cocoşul şi nu îl lasă să fie ars, mai bine alege ea moartea prin ardere. Asta este povestea lui Bori”, a precizat Hunyadi Maria, interpreta rolului „vrăjitoarei”.
Bori a fost cea de-a 78-a persoană arsă pe rug. Şi pentru celelalte s-a organizat un ritual. Arderile pe rug au început în 1749. (sursa foto – visurilenuautermenlimită.com)