Ileana Sandu
Armata României are rădăcini adânci în istoria naţională, fiind un element esenţial în formarea şi apărarea statului român modern.
Prin urmare, în fiecare an, la 25 octombrie se cinsteşte o însemnată faptă de armă, dar semnificaţiile sunt mult mai largi şi profunde, ea încorporând practic întreaga tradiţie ostăşească a românilor, inclusiv cea din secolele XIV-XVII, când domnitori (principi), precum Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Mihai Viteazul, Matei Basarab ş.a. au obţinut victorii strălucite pe marile câmpuri de luptă ale Europei, cum ar fi cele de la Nicopole (1396), Belgrad (1456) sau din războaiele Ligii Sfinte (1593-1606)
Procesul de organizare a unei armate naţionale a început odată cu Unirea Principatelor Române, în 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. În anii următori, prin înfiinţarea Ministerului de Război (1860) şi adoptarea unor legi moderne de organizare militară (1864), s-au pus bazele unei armate unite, profesioniste şi eficiente.
Un moment de referinţă a fost participarea Armatei Române la Războiul de Independenţă din 1877–1878, în care a luptat alături de trupele ruse împotriva Imperiului Otoman, obţinând independenţa de stat a României.
În Primul Război Mondial (1916–1918), armata a scris o pagină de glorie prin luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, contribuind decisiv la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, când provinciile istorice româneşti s-au unit într-un singur stat naţional.
În cel de-Al Doilea Război Mondial, România a luptat iniţial alături de Germania, dar după 23 august 1944, armata a trecut de partea Aliaţilor, contribuind la eliberarea teritoriului naţional de sub ocupaţia hitleristo-horthystă. Apogeul acestui efort militar a fost atins la 25 octombrie 1944, când oraşul Carei a fost eliberat, marcând recuperarea integrală a Transilvaniei de Nord, cedată prin Dictatul de la Viena din 1940. A fost eliberată întreaga suprafaţă de 43.492 km²cedată Ungariei în 1940
Pe 26 octombrie, ministrul de Război, generalul Mihai Racoviţă, a declarat că Ardealul s-a întors „prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică”.
Eliberarea întregului teritoriu naţional s-a obţinut prin lupta eroică a peste 525.000 de militari angajaţi nemijlocit în luptă, între 23 august şi 25 octombrie 1944. Dintre aceştia, au fost ucişi sau răniţi circa 58.000. Pierderile provocate inamicului s-au ridicat la 89.934 militari, dintre care 76.275 prizonieri.
Eliberarea părţii de nord-est a Transilvaniei nu a însemnat şi încetarea luptelor duse de Armata României, care a continuat războiul antifascist alături de puterile Naţiunilor Unite pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, până la victoria finală. „Ajunse la frontieră din 1940, diviziile noastre – menţiona comunicatul Marelui Stat Major din 25 octombrie 1944 – sunt gata de un nou efort şi de noi lupte alături de marii noştri aliaţi, până la înfrângerea totală a forţelor germano-maghiare”.
Prin această victorie, armata română a restabilit frontierele fireşti ale statului român şi a dat dovadă de jertfă şi devotament, implicând peste 265.000 de militari în operaţiunile pentru eliberarea Transilvaniei.
După 1945, armata a trecut printr-un proces de transformare, fiind influenţată de noile realităţi politice. În perioada comunistă a fost integrată în Pactul de la Varşovia, iar în 1989 a jucat un rol decisiv în căderea regimului dictatorial.
Odată cu aderarea României la NATO în 2004, Armata Română a intrat într-o nouă etapă, modernizându-se şi participând activ la misiuni internaţionale de menţinere a păcii şi securităţii globale.
Ziua Armatei României a fost instituită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959. 25 octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a teritoriului naţional de sub ocupaţie hortysto-fascistă şi este marcată prin arborarea Drapelului naţional la sediile instituţiilor militare, ridicarea Marelui Pavoaz la bordul navelor militare maritime şi fluviale şi prin organizarea de ceremonii militare şi activităţi comemorative în garnizoanele din ţară, în teatrele de operaţiuni şi în ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai Apărării. (documentare – roma.mae.ro, jandarmeriaromana.ro)