Dr. Irina Mateieş, medic primar de medicină de familie/nutriţionist, specializat în nutriţie oncologică
E un subiect despre care mi-e greu să scriu – şi cred că e greu şi de înţeles. Mi se pare complicat să explic clar de ce ideea de a face „toate analizele”, fără un scop anume, nu e doar ineficientă, ci uneori ar putea fi chiar şi dăunătoare. Dar încerc şi sper să nu scriu un roman.
De ce vorbesc despre asta? Pentru că recent, o persoană mi-a spus că înainte de consult ar vrea să îi recomand toate analizele posibile şi m-a asigurat că stă bine cu banii, aşa că să nu-mi fac probleme.
I-am explicat că e important mai întâi să văd documentele medicale recente, să înţeleg contextul – diagnostice, istoric, ce s-a investigat deja. Cel mai probabil, urma să discutăm la consultaţie, să stabilim de ce anume vrea să facă analize, ce obiective are şi abia apoi să vedem dacă şi ce analize mai sunt necesare.
Abordarea mea a creeat confuzie, pentru că persoana voia pur şi simplu să verifice „tot”. Şi înţeleg perfect dorinţa asta. Cu toţii vrem să ştim cum stăm cu sănătatea şi să facem lucruri preventive – ceea ce e foarte bine! Doar că, în practică, ideea de a face „toate analizele” nu funcţionează chiar aşa cum pare la prima vedere. Niciun test nu este perfect. Fiecare analiză medicală are două caracteristici importante: sensibilitate şi specificitate. Şi o să dau o explicaţie cât mai simplă a ceea ce sunt ele, scopul postării nefiind acesta.
Sensibilitatea arată capacitatea testului de a identifica corect persoanele care chiar au o anumită boală (adică minimizează rezultatele fals negative).
Specificitatea arată capacitatea testului de a identifica corect persoanele care nu au boala (adică minimizează rezultatele fals pozitive).
Niciun test nu poate fi, în acelaşi timp, şi 100% sensibil şi 100% specific. Asta înseamnă că orice analiză are o anumită marjă de eroare – poate să nu descopere o problemă care există (fals negativ) sau, dimpotrivă, să „descopere” o problemă care nu există (fals pozitiv).
Când faci un test fără un motiv clar – fără simptome, fără o suspiciune medicală sau o probabilitate crescută a unei boli – creşte mult riscul să obţii rezultate fals pozitive. Şi de aici începe un lanţ de alte teste, stres, timp pierdut, bani risipiţi şi uneori chiar tratamente inutile.
Un concept esenţial, dar rar discutat, este probabilitatea pre-test (pre-test probability).
Pe scurt, ea reprezintă cât de probabil este ca o persoană să aibă o anumită problemă înainte să facă testul – în funcţie de simptome, istoricul medical, examinarea clinică şi cât de frecventă e problema în populaţie.
De ce e important? Pentru că influenţează cât de util va fi rezultatul analizei. Un test făcut „la întâmplare”, fără o suspiciune clinică, are şanse mari să dea rezultate care nu spun nimic relevant sau, mai rău, induc în eroare.
Nu toate analizele spun ce credem noi că spun.
Este, de asemenea important, să înţelegem despre ce ne vorbesc analizele pe care le facem. Un exemplu real: am avut pacienţi care au venit cu seturi foarte extinse de analize făcute la recomandarea altor nutriţionişti – unele utile, altele mai puţin.
* Una dintre ele era măsurarea glutationului. Analiza e scumpă, dar problema e că glutationul din sânge se află în principal în globulele albe şi roşii, care îl produc şi folosesc la rate diferite de alte celule din corp.
În plasmă, de exemplu, glutationul are o viaţă de maxim 15 minute. Aşa că rezultatul respectiv reflectă doar un instantaneu dintr-o perioadă foarte scurtă, nu „capacitatea antioxidantă a organismului”, cum i se spusese persoanei care venise cu analiza şi care apoi primise recomandarea de a lua suplimente cu glutation.
* Prevenţia e esenţială – dar să fie inteligentă. Sunt complet de acord cu o pacientă care mi-a spus că în România nu se pune destul accent pe prevenţie. E adevărat – şi e o problemă reală. Dar prevenţia înseamnă analize potrivite pentru tine, nu „toate analizele”.
Analizele trebuie alese în funcţie de context, de vârstă, de riscuri, de istoricul familial şi de obiectivul pentru care sunt făcute. Altfel, riscăm să ne pierdem în hârtii şi cifre, fără să înţelegem mai bine sănătatea noastră.
Şi, sincer, în toată această vânătoare de analize, uităm adesea lucrurile simple – dar cu impact real: să mâncăm echilibrat, să facem mişcare, să dormim suficient, să discutăm cu un psiholog dacă avem dificultăţi legate de managementul stresului.
Toate acestea sunt forme reale de prevenţie.
Aşadar, dorinţa de a avea grijă de tine e foarte bună! Dar adevărata grijă înseamnă să alegi ce merită măsurat şi ce merită schimbat – nu doar să faci tot ce există ca test într-un laborator.