Privesc cum doarme „Oraşul de pe deal”,
Spre dimineaţă visul se prelinge…
Toamnă vestală, ludă-n calendar,
Octombrie placid, abscons, se stinge.
Decor autumnal, vag-plumburiu,
Bizare constelaţii zboară-n noapte,
Burgul suspină tainic şi pustiu,
Împărăţind dorinţe, taine, şoapte.
Văd vârfuri ce străpung dor abisal,
Sus, la „Pădure”, se sărută fagii,
Mă bântuie peren un vis vernal,
Cu ochii verzi, cu buze dulci ca fragii.
Se-mperechează frunze pe alei,
Un ultim gest de clorofile-amoruri,
Cu iz de mentă, must, parfum de tei,
Mă prăbuşesc într-ale mele doruri.
Privesc cum doarme „Oraşul de pe deal”,
Noiembrie, candid, în geam îmi bate,
Sub potpuriu de toamnă, ireal,
Te mai aştept în cartea vieţii… Parte…
Foto: regretatul maestru Balázs Csaba – 2015