Sanda Vițelar
Cerşetoria, alături de prostituţie, este probabil una dintre cele mai vechi îndeletniciri umane. Mâna întinsă, care spune, de obicei, o poveste lacrimogenă, înmoaie sufletul omului de pe stradă, care repede se caută de mărunţiş prin buzunare şi, fără să zăbovească prea mult, îl pune în mâna murdară. Acest gest, pe care cu toţii l-am făcut măcar o dată, nu face altceva decât să hrănească fenomenul.
Fenomenul cerşetoriei în România este o imagine comună în spaţiul public – la semafoare, în faţa magazinelor sau în zonele centrale ale oraşelor – şi o realitate complexă din punct de vedere social, legislativ şi preventiv. Deşi legea datează de mai bine de un secol – Legea nr. 2.908/1921 interzicea cerşetoria şi vagabondajul pe teritoriul României – astăzi contextul este diferit: cerşetoria apare adesea ca expresie a sărăciei, marginalizării, dar şi ca parte a fenomenelor de exploatare, în special în cazul minorilor.
Ce spun datele: exploatare, trafic şi muncă forţată
Datele naţionale arată că România ocupă un loc trist de frunte în privinţa exploatării persoanelor – de altfel, una din opt-nouă victime de trafic în UE avea cetăţenie română în perioada 2013-2023. În acest context, cerşetoria apare ca una dintre formele de exploatare: dacă minorii erau exploataţi prin cerşetorie în procentaj de 14% din totalul minorilor identificaţi în 2022, conform ANITP, este evident că nu este un fenomen marginal.
Reacţii şi intervenţii: cât de eficient este răspunsul?
Autorităţile locale, poliţia şi asistenţa socială au mecanisme de intervenţie: sancţiuni contravenţionale, intervenţie socială, implicarea ONG-urilor.
Astfel, în 2024, potrivit datelor furnizate pentru Cuvântul liber de Poliţia Locală Târgu Mureş, „pentru prevenirea şi combaterea cerşetoriei, au fost depistaţi şi încredinţaţi, pe bază de proces-verbal, în vederea internării la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, 27 de minori care cerşeau în diferite locuri publice din municipiu. 191 de persoane au fost amendate pentru apelarea, în mod repetat, la mila publicului; 6 sancţiuni au fost aplicate pentru îndemnul, sub orice formă, al minorilor la săvârşirea unor astfel de fapte incriminate de Legea nr. 61/1991R; 13 persoane au fost sancţionate pentru neluarea, de către aparţinătorii legali, a măsurilor necesare pentru a împiedica minorii de la fapte de cerşetorie.”
Potrivit aceleiaşi surse, în anul 2025, 20 de minori care cerşeau în diferite locuri publice din municipiu au fost încredinţaţi Serviciului pentru Intervenţie în Regim de Urgenţă, care funcţionează în cadrul DGASPC Mureş; 129 de persoane au fost amendate pentru apelarea, în mod repetat, la mila publicului; 6 sancţiuni au fost aplicate pentru îndemnul, sub orice formă, al minorilor la săvârşirea unor astfel de fapte incriminate de Legea nr. 61/1991R; 10 persoane au fost sancţionate pentru neluarea, de către aparţinătorii legali, a măsurilor necesare pentru a împiedica minorii de la fapte de cerşetorie.
Desigur, situaţiile în care poliţiştii locali au avut de-a face cu cerşetori sunt, de fapt, mult mai numeroase, dar nu toate se lasă cu sancţiuni, deoarece, de cele mai multe ori, cerşetorii fug din calea poliţiştilor, uneori chiar în mijlocul traficului, făcând astfel imposibilă prinderea lor.
Şi IPJ Mureş are atribuţii atunci când vine vorba de cerşetori. Iată ce ne-au transmis reprezentanţii instituţiei.
„Exploatarea cerşetoriei, precum şi folosirea unui minor în scop de cerşetorie sunt fapte prevăzute de Codul Penal, iar pedeapsa prevăzută este închisoarea de la unu la cinci ani (în cazul primei fapte), respectiv închisoare de la trei luni la doi ani sau amendă (în cazul celei de-a doua fapte). Menţionăm că în primele 9 luni ale anului 2025, la nivelul Poliţiei municipiului Târgu Mureş, a fost înregistrată o singură faptă de exploatare a cerşetoriei. Dacă observaţi persoane (în special minori) folosite în scop de cerşetorie sau dacă bănuiţi că cineva este exploatat, apelaţi numărul unic de urgenţă 112, adresaţi-vă celei mai apropiate unităţi de poliţie sau sesizaţi Poliţia Locală care, conform competenţelor, acţionează pentru prevenirea şi descurajarea acestor fapte. În multe cazuri, victimele cerşetoriei sunt persoane vulnerabile – copii, vârstnici sau persoane cu dizabilităţi. Anunţarea acestor cazuri ajută la identificarea şi sprijinirea lor prin canale legale.”
Cerşetoria este uneori folosită ca metodă de distragere a atenţiei pentru comiterea de furturi din buzunare. Păstraţi bunurile personale în siguranţă.
Amenzile, însă, nu rezolvă nimic, aşa cum recunosc, de altfel, şi autorităţile. În cele mai multe situaţii, 99%, ele rămân neachitate, încărcând bugetul local la capitolul „venituri neîncasate”. Să execuţi silit nu prea ai cum, pentru că marea majoritate nu au acte în regulă, aşa că întreaga activitate pare mai degrabă să se încadreze la capitolul „muncă în zadar”.
Ce spun târgumureşenii: „Parcă au apărut peste noapte, mai mulţi ca oricând”
Dacă în urmă cu câţiva ani cerşetorii deveniseră o prezenţă tot mai rară pe străzile Târgu Mureşului, în ultimul timp fenomenul pare să fi revenit vizibil. În pieţe, la semafoare sau în faţa marilor magazine, tot mai mulţi oameni apelează la mila trecătorilor, uneori însoţiţi de copii.
Mulţi localnici spun că s-au obişnuit cu imaginea aceasta, dar nu şi cu sentimentul de neputinţă.
„Ani buni n-am mai văzut cerşetori prin centru. Acum, în fiecare zi, când merg la serviciu, e câte cineva la colţul străzii. Unii sunt agresivi, alţii doar se uită în ochii tăi şi cer o pâine. Nu ştii ce să faci – să-i ajuţi sau să pleci mai repede”, spune Mirela D., o târgumureşeancă de 42 de ani.
Alţii cred că problema e mai profundă şi că simpla amendă nu are niciun efect.
„Am văzut cum îi ia Poliţia Locală, îi duce, apoi peste două zile sunt tot acolo. E un cerc fără sfârşit. Nu poţi pedepsi sărăcia cu procese-verbale”, consideră Ioan B., pensionar din cartierul Mureşeni.
Unii locuitori observă şi o schimbare în comportamentul celor care cerşesc: unii devin mai insistenţi, iar alţii se deplasează prin oraş în grupuri.
„Am impresia că e ceva organizat. Mereu sunt aceleaşi feţe, apar în acelaşi loc, la aceleaşi ore. Câteodată mai şi ceartă oamenii dacă nu le dai. Ar trebui o anchetă serioasă, nu doar amenzi”, spune Radu P., comerciant din zona Pieţei Trandafirilor.
În schimb, există şi târgumureşeni care spun că nu pot rămâne indiferenţi.
„Eu nu pot trece pe lângă o femeie cu copil şi să nu-i dau ceva. Dar ştiu că poate nu ajut cu adevărat. Cred că ar trebui să existe un adăpost sau un centru unde să meargă oamenii ăştia, să primească mâncare, haine, o şansă”, povesteşte Elena S., mamă a doi copii.
Câştiguri între 300 şi 1.000 de lei pe zi
Într-un amplu interviu acordat publicaţiei noastre în luna februarie, primarul Soós Zoltán recunoştea că Târgu Mureşul se confruntă cu problema cerşetoriei.
„Desigur, primim multe observaţii din partea populaţiei despre lipsa poliţiştilor locali la fiecare teren de joacă sau despre cerşetorie. Vom porni şi aici o campanie de conştientizare. Am discutat chiar şi cu cerşetorii, încercând să înţelegem fenomenul. Ei ne-au spus că în câteva ore câştigă şi 300 de lei. Deci, în primul rând, cetăţenii trebuie să înţeleagă că, oferind bani, susţin cerşetoria. 70% dintre cerşetori nu sunt din municipiu. Legislaţia actuală ne permite doar să îi adunăm, să îi ducem la Poliţie, dar apoi sunt eliberaţi – chiar şi minorii. Avem nevoie de o legislaţie modificată şi de sprijin din partea populaţiei”, declara primarul pentru Cuvântul liber.
Schimbarea ţine de noi, nu de alţii!
Singura armă reală împotriva cerşetoriei este indiferenţa financiară – adică să nu le dai bani. Oricât de crud ar suna, fiecare monedă aruncată într-o palmă murdară nu hrăneşte foamea, ci menţine dependenţa. Mulţi dintre aceşti oameni fac parte din reţele organizate, controlate de indivizi care profită de mila altora. Fiecare leu dat nu este un act de bunătate, ci o contribuţie directă la o industrie a mizeriei – o afacere care transformă suferinţa în profit.
Adevărata compasiune nu înseamnă să alimentezi problema, ci să o opreşti la rădăcină. Când îi dai bani unui cerşetor, nu îl ajuţi să iasă din stradă – îl condamni să rămână acolo. Îl înveţi că mila oamenilor este mai profitabilă decât munca, că lacrimile false valorează mai mult decât efortul cinstit.
Ajutorul real nu se dă pe trotuar, ci prin centre sociale, organizaţii care oferă hrană, adăpost şi reabilitare. Dacă vrei să ajuţi, direcţionează-ţi bunătatea acolo unde are efect. Dar dacă alegi să arunci bani în stradă, nu te mai preface că faci bine. Tu nu hrăneşti un om flămând, ci întreţii un sistem bolnav, construit pe exploatare şi minciună. Singura soluţie morală, logică şi eficientă este să nu le dai bani. Mila nu schimbă lumea – disciplina şi luciditatea o fac.