Dr. Irina Mateieş
În ultima vreme, mai mulţi pacienţi şi cititori m-au rugat să mă uit la anumite documentare sau să citesc cărţi despre nutriţie şi sănătate – pentru că acolo ar fi „dovezile” că o anumită dietă sau intervenţie vindecă boli, inclusiv cancer.
Acum, să citeşti o carte sau să vezi un documentar cap-coadă ia timp. Şi, chiar şi într-o carte/documentar slab, se găsesc idei corecte, deci pentru a face o recenzie cu adevărat corectă ar trebui să analizez fiecare detaliu. Asta ar însemna mult timp investit. (…) Ceea ce vreau să subliniez este că documentarele/cărţile nu sunt dovezi ştiinţifice.
Chiar dacă apar la secţiunea ştiinţă, o editură nu evaluează conţinutul ştiinţific al unei cărţi, ci maxim modul cum este scrisă ca stil şi gramatică. Editura sau producătorul unui documentar iau în calcul nişa de piaţă care este interesată de subiect şi cât de plauzibil este succesul financiar al produsului finit.
Desigur, există şi cărţi de popularizare excelente şi documentare senzaţionale. Problema este că, dacă nu eşti deja cunoscător în domeniul respectiv, este extrem de greu să-ţi dai seama dacă ceea ce citeşti sau priveşti e de calitate sau doar o poveste frumos ambalată. Ele nu sunt, în sine, în mod obligatoriu, o sursă credibilă de informaţii.
Şi aici este cheia: cărţile şi documentarele, chiar dacă nu sunt ficţiune, tot îşi propun să spună o poveste. Ele vor să te facă să simţi ceva, să te impresioneze şi, în final, să te convingă de o anumită idee. Ca să atragă publicul, uneori transformă un detaliu banal în ceva senzaţional. Iar altele, pur şi simplu, sunt făcute din start cu scopul de a promova o singură viziune.
Mi-au scris oameni convinşi de o idee doar pentru că au văzut un documentar. Şi da, unele dintre aceste producţii arată impecabil – filmate profesionist, cu bugete mari, difuzate pe platforme mari precum Netflix sau Amazon. Dar aspectul profesional al imaginii nu este garanţia calităţii ştiinţifice. Ca să vă dau un exemplu: chiar şi BBC, o instituţie serioasă, a retras unele documentare pentru că s-a descoperit rit că producătorii inventaseră de-a dreptul anumite poveşti.
Ce puteţi face? Să nu luaţi un documentar sau o carte drept adevăr absolut. Încercaţi să căutaţi şi alte surse, să vedeţi ce critici au fost aduse, cine susţine ideile prezentate şi cine le contestă.
De obicei, dacă într-o parte avem 1-2 persoane care îşi promovează o idee printr-o carte sau un film, iar de cealaltă parte avem majoritatea specialiştilor din toată lumea, cu articole publicate şi evaluate ştiinţific – acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă.
Dacă cartea/documentarul au un mare impact emoţional, încercaţi să căutaţi acelaşi subiect discutat şi fără încărcătura emoţională. Impactul emoţional nu înseamnă, musai, că informaţia este greşită, dar arată că documentarul îşi doreşte foarte mult să te convingă.
În concluzie: fiţi atenţi atunci când vă ataşaţi de o idee ştiinţifică doar pentru că aţi descoperit-o într-o carte sau într-un documentar. Poate fi o idee bună, dar la fel de bine poate fi doar o poveste convingătoare, fără baze solide.
Cel mai sigur este să căutaţi mereu mai multe surse, să vedeţi totalitatea dovezilor şi în ce direcţie merge consensul ştiinţific.